<5>

124 21 0
                                    

Dragă jurnalule,

În joia aia, autobuzul era plin. El stătea pe bancheta mea și singurul loc liber era lângă el. Aveam să-i privesc chipul tot drumul spre școală și nu știu de ce, dar chiar și acum simt fluturi în stomac când mă gândesc la acele momente.

S-a ridicat în picioare și mi-a făcut loc să intru, la locul meu de la geam.

"Acela era locul tău", mi-a spus și vocea sa o auzeam mai dulce ca mierea. Nu s-a așezat lângă mine, însă fericirea că l-am auzit vorbind, a întrecut acea dezamăgire.

Nu am mai ascultat nici o melodie, până i-am auzit vocea roșie a doua oară, ca nu cumva să îi uit dulceața.

RoșuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum