Era Lilly:
-Ce faci?Am auzit că ai enervat-o pe sărăcuţa Selena.
-De nervi nu mai pot eu...Mă doare fix în fund.
-S-a întâmplat ceva?Eşti cam nervoasă.
-Nu sunt.
-Ok...Mergem acasă?
-Da.
Am pornit spre casă povestind tot felul de lucruri si bârfind pe toată lumea.Fiind prinse în transa noastră nici nu am observat-o pe Sara care alergă gâfâind în urma noastră.
-Voi aveţi dopuri în urechi?Ce dracu nu mă auziţi?(Sara)
-Scuze dar eram prinse în toate poveştle posibile si imposibile(Eu)
-Ce poveşti?(Sara)
-Doar bârfeam de Selena.(Lilly)
-Aha...(Sara)
Au trecut 10 minute până când am ajuns pe străduţa casei mele.
-Pa fetelor(Eu)
-Paa(Lilly)
-Să mă suni diseară.(Sara)
Deodată cineva mă trage de mână.Era Jake:
-Hei păpuşă!
-Ce vrei?
-Am venit să îmi cer scuye că am fost aşa arogant azi.
-Nu are nimic.Nu m-am supărat.
-Poţi să vii în parc?Mai povestim şi dinastea.
-Sigur.
Ne îndreptăm către parc pălăvrăgind despre tot felul de subiecte.
-Auzi.
-Da.
-Ţie îţi place deZayn nu?
Mă înroşesc super tare şi mă uit în altă parte.
-Nu îl plac ce ţi-a venit?
-Recunoaşte eşti moartă după el.
-Ba nu.
-Ba da.
-Ba nu.
-Ba nu
-Ba da.
-Vezi că îl placi?
-Termină odată că nu am chef.
-Bine dar să ştii că el te place.
-Nu mă place.
-Ba da.Azi de ce creyi că ţi-a luat apărarea?Ca să se bage în seamă?
-Poate.
-Nu mai fii ironică.E adevărul.
-Până nu aud aşa ceva din gura lui nu pot crede.Nu mă mai enerva!
-Dar...
-Eu plec.Când ai ceva important de discutat cu mine,atunci am să-ţi vorbesc.
Plec îngândurată spre casă.Oare e adevărat ce zice?Zayn nu s-ar uita niciodată la mine.
Intru pe uşă şi văd că mama era in bucătărie.
-Bună dragă unde ai fost?
-În parc.
-Ok.Peste o jumătate de oră să cobori jos să mănânci.
-Perfect.
Merg în camera mea,îmi pun căştile în urechi şi pornesc muzica.Am pus Guns N' Roses-"Don't cry".Melodia asta mă liniştea când eram nervoasă şi neliniştită.Nu ştiu ce să fac să cred ce mi-a spus Jake?Stau aşa până cobor jos la masă.Mănânc şi apoi mă pun în faţa calculatorului,deschid twitterul,postez nişte porcării şi ies la o plimbare,chiar am nevoie de asta.
Am început să coind cu privirea în pământ străzile Californiei care acum erau pustii şi reci.Fiind prinsă în găndurile mele mă ciocnesc de un băiat.Era Jake.
-Iar nu vezi pe unde mergi?
-Scuze...
-Lasă.Oricum eu sunt de vină.
-Mă rog.
-Ai deschis Facebook-ul azi?
-Nu...De ce?
-Păi e ceva foarte interesant .Uită-te când ajungi ok?Eu plec,ne mai vedem pa!
-Pa!
Merg acasă fiindcă acel chef nebun de a mă plimba dispăruse.A început să plouă ffoarte tare iar eu eram la naiba în praznic.Eram departe de casa mea şi nu vedeam vreun loc unde să mă adăpostesc.Deodată cineva îmi intinde o umbrelă.Era chiar..............
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cred că nu v-a captat deloc acest capitol.Ştiu,puteam să fac mult mai bine.Dacă v-a plăcut vă rog din tot sufleul să votaţi deoarece sunt la început şi ar însemna foarte mult pentru mine.
Vă mulţumesc!
