Sentinta

17 4 0
                                    

Ploua si eu scriu sfarsitul acestei carti pe ultima foaie alba.
Scriu ca stiu ca aceasta ooveste a fost candva reala si inca mai este reala pentru mine. Acest capitol v.a fi scurt.
Un batut imi intrerupe gandirea o voce se aude:
-Te.ai gandit..
-Nu!!!
Cred ca aleg scaunul electric ca sa simt durerea pe care a simtit.o cand a plecat de langa mine....
Trebuie sa plec lanturilw rugini imi facusera rani la maini si la picioare.
Stiu ca daca i sa mor,am s.a  o revad dimou si nu o sa mai plec delanga ea .
Na asez pe scaun..
O vad ea este ii intind mana mio ia si ma strange la pieptul ei..
Acum suntem pentru vecie impreuna si neni nu o sa ne mai despart vom fi doua stele pe cerul cel instelat si vom straluci mai mukt ca luna.
Sfarsit
Sa nu aveti incredere in oricine care va spune ,,Te Iubesc"sau ca esti frumoasa ganditi inainte sa iubiti....

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 22, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

GanduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum