Alien | taehyung

-6-

-Ce tocmai s-a intamplat?ma intreb eu cu voce tare.

Mi-am dus usor degetele la buza. Imaginea cum Taehyung m-a sarutat mi se rula incontinuu in minte. Am simtit cum obrajii au inceput sa se încălzească foarte tare, asa ca mi-am tras o palma.

-Nu! Revinoti!

M-am ridicat de pe jos. Totusi Taehyung a disparut. S-a teleportat sau ce?!

"Imposibil."

Am căutat prin casa, dar el nu era nicăieri. Asa ca am iesit din apartament, incepand sa caut pe afara. M-am dus pana la banca unde l-am gasit ultima oara.

-Chiar s-a teleportat?intreb eu. Nu are cum...

M-am asezat pe banca si mi-am inchis ochii gândindu-ma daca cumva baiatul asta are cumva puteri supranaturale.

-Ah, unde te-ai mai dus acum, Taehyung?imi zic cu voce tare.

-M-ai strigat?se aude o voce.

M-am ridicat brus de pe banca. In spatele meu era Taehyung.

-C,cum...?

El a zambit, venind in fata mea.

-Magie.mi-a raspuns. Cam greu sa intelegi tu.

Totul era atat de ciudat. Nici nu stiam ce sa il intreb. De ce m-a sarutat sau cum de a disparut si acum a aparut brusc. Eu ma simteam confuza, dar el se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

-Cum de ai disparut?il intreb pana la urma. Si vreau o explicație serioasa.

-Pai, vezi tu, eu ma pot teleporta. Atunci cand cineva imi spune numele, eu apar acolo unde am fost "strigat" pentu ca deocamdată trebuie sa exersez sa imi stăpânesc puterea asta. Adica peste cateva luni nu o sa mai conteze daca cineva imi va spune numele. explica el calm.

Mi se parea greu de crezut, dar totusi parea real. Era ciudat. M-am asezat din nou pe banca si mi-am inchis din nou ochii.

-Deci, tu spui ca te poti teleporta?

-Exact.

-Mai poti face altceva?intreb, fiindu-mi putin frica de rapsuns.

-Da. Sa simt sentimentele oamenilor.

La auzul răspunsului, am simțiți cum m-au trecut fiorii. Nu ca imi era frica de el, ci pentru ca asta inseamna ca si-a dat seama de ce am simțiți eu pana atunci pentru el.

-Din ce lume vii tu, mai exact?!

-Una ciudata. Acolo, fiecare om...

-Nu e nevoie sa continui.il intrerup eu. E destul pentru azi la cate am aflat despre tine.

-Ai dreptate. Totusi ma mir ca ma crezi. Ma asteptam sa razi de mine.

-Si eu ma mir ca te cred.ii raspund, ridicându-ma de pe banca. Acum hai acasă. Chiar am nevoie sa ma odihnesc.

••••••••••••••••••••••••••••

Am intrat in camera mea si m-am întins pe pat, cu fata in perna.

-Chiar te culci?il aud pe Taehyung cum ma intreaba.

Eu dau aprobator din cap.

-Dar afara e lumina! Tocmai te-ai trezit acum câtva timp.

Mi-am ridicat fata din perna si i-am spus:

-Da, dar mi s-a facut somn din cauza ta! Asa ca ar trebui sa te odihnesti si tu pentru ca te asteapta o gramada de intrebari cand ma trezesc.

-Si daca nu vreau sa raspund la întrebări ce ai sa faci?zice, ranjind amuzant.

-Stii ca te pot da afara oricand din casa, nu?

-Oh...spune, devenind brusc serios. Atunci ma voi duce in sufragerie si voi... Voi sta.

-Bine, doar du-te. Dar nu fa nimic rau!

-Da, doamna!striga ca un soldat, apoi iese din camera.

-Usa!strig si eu in urma lui.

-Inchide-o tu!il aud cum imi raspunde.

Am zambit, închizând ochii. Nu aveam de gand sa ma ridic din pat numai ca sa inchis usa.

-Ce băiețel.spun in șoaptă.