Atunci când mă simt singura, chiar dacă în jurul meu sunt mulți oameni... mă gândesc că și dacă aș pune capăt la toate astea oricum nimănui nu i-ar păsa, dar am fost adusă cu un scop pe pământul ăsta și nu voi pleca până nu il voi îndeplini. Poate nu știu ce care este scopul, dar știu că dacă spun acum adio la tot nu voi afla niciodată.
Oamenii? Ce sunt ei? Eu pe pământul ăsta am găsit doar monștri mincinoși plini de venin care sunt acolo să râdă atunci când vei cădea, dar mă gândesc că trebuie învinși, nu îi pot lăsa să distrugă si alte vieți ca a mea.
Ai observat și tu toate măștile? Și tu ai una, știu asta și eu am...
Știi zâmbetul ăla? Da, da ăla ce l-am avut ieri, alaltăieri și în multe alte zile... e fals... La fel ca râsul meu, la fel ca tot ce ține de momentele în care par fericita, dar m-am obișnuit...Hey lume! Dacă aveți nevoie de cineva sunt aici , nu ezitați
CITEȘTI
Atunci când...
Short StoryAtunci când... #377 în proză scurtă ~ 18.09.2017 #341 în proză scurtă ~ 24.09.2017