PRIZONIERA DRAGOSTEI (ASLA VAZGEÇMEN)

1. Sosirea în Istanbul

Prizoniera dragostei

Aici as vrea să descriu o mica durere. Dar durerea încă imi vorbeşte. Aş vrea ca durerea să ma lasa să merg acolo unde este mama si tatăl meu. Dacă vrei....pentru tine doamne ma voi apropia de ceruri. Aş face orice numai ca sa ma pot duce în liniste în Istanbul.După ce mă lasa trenul in Istanbul, voi găsi un taxi care să ma ducă la ferma Kozan.
DUPĂ 15 MINUTE:
WOW! Se pare că am ajuns în Istanbul. Cobor liniştită din tren si imi iau bagajele. Mă plimb pe stradă si deodată aud ca imi sună telefonul. Era matusa.
-Alo! Matusă eu sunt....., dar simt cum cineva dă peste mine , imi scapă telefonul şi se face bucățele.
-Allah să te blesteme, omule!!! am țipăt eu la omul care s-a împiedicat de mine.Off! Nu am ce face decât să merg pe jos până în centrul orasului si să îmi iau un taxi până la ferma Kozan.
Merg singură pe drum gândindu-mă oare cum vor reacționa Elmas si mătuşa mea când mă vor vedea.
-Hei! Frumoaso! Ce faci?
Aud pe cineva din partea opusă că ma strigă dar eu nu bag in seamă.
-Vrei o plimbare cu trăsura? Apoi mergem la un suc? imi spune in batjocură țăranul. Dar eu mă enervez si le răspund:
-Alah să vă blesteme, nesimțiților!!!
-Ooo, domnişoara face pe dura cu noi. Lasă că vede ea!
Cei doi țărani coboare din trăsura si vin spre mine. Eu incerc să îi îndepărtez.
-Stați! Nu vă apropiati!
-Nu te speria, frumoaso! îmi spuse unul dintre țărani. Eu fug cât de repede pot sa nu mă prindă.
-Unde te duci? ieşi si celălalt din trăsura.
-Ajutor! strigăm eu disperată. Vă rog, ajutati-mă! Nu te apropia!
-Ooh, te-ai speriat cam tare acum! Haide, termina cu prefacatoria asta, scumpo!
Deodată altcineva intervine:
-Ce se întâmplă aici?
-Nu e treaba ta! răspunse unul dintre țărani.
-Abi, ăsta-i domnul Kozan!
Imediat cum au văzut cine e au fugit.
-Ei au fugit, opreşte-i! îi zic eu străinului. Cheamă poliția, te rog!
Ooh, deci jocul tău de erou se termina aici, nu? I-ai lăsat sa fugă!
În ce fel de loc am ajuns? Ce fel de oameni bolnavi sunteți?
-Aha, deci tu asa sti sa mulțumesti?
-Vrei ca eu să îți mulțumesc pentru jocul care le-ai facut amicilor tăi? el se uită ciudat la mine.
-Amici mei? Esti cumva paranoică?
-Serios? Paranoică? Acum doua minute am fost atacată de doi banditi. Acum liderul grupului îi lasă să scape! Şi acum eu sunt cea paranoică, nu-i aşa?
-Liderul bandiților? mă intreba el mirat. Crezi că țaranii aia sunt amicii mei? Am crezut că ai nevoie de ajutor.
-Da, chiar, oamenii din Istanbul sunt de mare ajutor, oricum!
-De unde ai veni tu, vorbeşti cam dulce, esti bine?
-Nu te apropia! omul e nebun! Sigur vrea sa ma pacălească!
-Fă ce vrei si lasa-mă!
Mă uitam prin jur speriată. Încercăm sa imi dau seama în ce direcție să o iau.
-Pari cam pierdută! Unde anume vrei sa te duci? mă întreba omul.
-Nu este treaba ta! răspund eu cu tupeu.
-Încerc să te ajut!
-Nu am nevoie de ajutorul tău!
-Numai încerca sa ma ameninti cu chestia aia, asta e o pădure ( aveam o bucata de piatră în mâna)
-Nu te apropia! îi mai zic eu odată
-Uite, aici nu sunt maşini sau taxiuri care să te ducă unde anume vrei. Nu poți să găseşti ce vrei tu aici! La câțiva kilometri este o zonă de picnic. Dacă esti norocoasă probabil vei gasi oameni beți distrându-se.
-Tu de poți opri vreodată? îi spun eu nervoasă
-Tu poți asculta vreodată? Uite! Pentru ultima data, unde te duci?
-Mă duc la Doamne Iartă-ma ferma Kozan, ok? şi apoi i-am întors spatele furioasă si mi-am văzut de drum. Mă plimbam în continuare până când o maşini opreşte lângă mine.
-Ai luat-o spre drumul greşit. Eşti pe drumul greşit! iar ciudatul ăla!
-Nu vreau să îți mai adresez nicio întrebare!
-Vino! Lasă-ma să te duc eu.
-Care-i problema ta? Ce vrei de la mine? Nu am nevoie de ajutorul tău! omul ăsta chiar începe sa mă enerveze.
-Pe aici nu vei găsi casa! Ți-am spus să urci în maşină!
-Esti maniac? Sau nebun? Ți-am spus ca nu am nevoie de ajutorul tău! în secunda aceea el ma ia cu forta în brațe şi mă urcă în maşină.
-Aaaah! Ce faci, maniacule? Ce naiba faci? Ajutoor! eu țip tare si dau din picioare.
-Opreşte masina!
-Mergem la ferma Kozan! îmi zice maniacul.

Buna! Este prima mea care se genul acesta , eu sunt o mare fană a acestui serial si sper să vă placă! Vreau să îmi spuneti in comentariu cum vi sa parut pana acum