Why you have to be my brother?! (Louis Tomlinson and One Direction FanFic)

Capitolul 5 - Provocare stupida...

Amanda's POV.

-Pentru ca ce?De ce , Amanda? m-a intrebat trist.

-Pentru ca...in timpul sarutului m-am gandit la tata si imi venea sa plang si nu vroiam sa ma vada ceilalti plangand.  am vorbit repede, scotand o minciuna uriasa pe gura.

-Sigur?

-Da, sigur.Ma simt mai bine oricum.

-Ok, vi inapoi in camera la ceilalti? m-a intrebat , mai vesel de data aceasta.

-Nu multumesc, mai bine raman aici! a spus trista, facandu-i semn sa iasa din camera.

  Dupa ce am inchis usa, mi-am lipit urechea de usa ca sa-i aud pasii.Se auzeau din ce in ce mai incet, apoi s-a auzit o usa deschizandu-se , apoi inchizandu-se la loc.Fara sa stau pe ganduri , mi-am luat geaca, manusile si caciula pe mine , in buzunar bagandu-mi niste bani in caz de orice s telefonul mobil.

  Am deschis usa incet si am stat cateva secunde sa aud daca se deschide vreo usa.Cand m-am convins ca drumul e liber, am fugit rapid pana jos in receptie, unde l-am rugat pe receptionerul care-mi facuse ochi dulci mai devreme, sa nu spuna nimanui ca m-a vazut iesind din hotel.Dupa ce m-am convins ca nu va spune nimanui, am iesit afara din hotel.

  Era frig si incepuse sa ninga.Fulgii marunti de zapada se asterneau pe jos si in mainile mele topindu-se imediat.Erau asa de dragalasi si inofensivi.As fi vrut sa sar in sus de bucurie si sa ma joc prin zapada care incepea sa se depuna, insa nu aveam starea necesara.Mergeam incet, melancolic  printre multimea de oameni care se imbranceau , gandindu-ma la acel sarut.

   Am iesit din hotel , pentru a-mi reinprosapta creierul si de a lua o gura de aer proaspata, insa se pare ca nu functiona.Nu ma puteam bucura de peisaj in niciun fel, deoarece gandul imi era numai la acel sarut, la sarutul cu Harry.Nu era adevarat ceea ce i-am spus lui Harry, dar nu vroiam sa afle defapt adevaratul motiv pentru care m-a deranjat asa de tare acel sarut.

  Pentru mine, acel sarut nu stiu daca a insemnat ceva, insa pentru el sigur nu a insemnat nimic.Pentru el a fost doar o provocare nasoala, iar pentru mine o sansa ratata.Acel sarut trebuia sa fie special , cu persoana  iubita, mai ales ca a fost primul meu sarut.Greu de crezut, dar asa a fost.Niciodata nu am mai avut un iubit, niciodata nu m-am mai sarutat cu un baiat.Multe fete se lauda cu primul lor sarut, care a fost special, intr-un loc romantic, cu persoana iubita, din dragoste.La mine a fost intr-o camera de hotel , plina de baieti care fluiera si se bat pe sticle, deloc romantic, iar persoana iubita nu a existat.A fost doar o provocare.

   Nu pot fi suparata pe Eli ca mi-a dat acea provocare, deoarece, desi suntem cele mai bune prietene, niciodata nu am avut curajul sa-i spun ca nu am avut un iubit.Ea a avut o groaza de iubiti, nu ca si mine.

  Mergeam pe strada in timp ce lacrimile isi faceau din nou aparitia.Abia ieseau din  ochi, ca la jumatatea drumului inghetau.Peste tot pe strada erau cupluri fericite , care fugeau sa se ascunda de frigul ucigator.Eram deja degerata, noroc ca in fata era un baiat , cam de 19 ani, care dadea ciocolata calda tuturor.

-Una pentru tine, domnisoara.De ce esti trista? m-a intrebat politicos, inmanandu-mi un pahar cald de ciocolata.

-Mi-am ratat sansa. am spus trista , fara sa-i dau prea multe detalii.

-Sa stii ca o sansa nu e niciodata ratata.Mereu exista o a doua sansa.Trebuie doar sa astepti si ai sa vezi ca ceva frumos se va intampla incurand.  mi-a spus , zambind trist.

-Multumesc de sfat, dar nu cred ca se aplica si la mine. am spus, o alta lacrima facandu-si aparitia.

  Baiatul cu ciocolata calda a scos din buzunarul gecii lui un pachet de servetele pe care mii l-a dat mie, eu murmurand un 'multumesc' .

-Te simti mai bine? 

-Da, multumesc mult pentru tot... nu am apucat sa termin ca -mi suna telefonul.Am murmurat un 'trebuie sa plec', iar apoi m-am departat, raspunzand la telefon , fara sa ma uit la apelant. 

-Amanda, unde esti?Ai patit ceva?Vino imediat la hotel! mi-a spus Louis furios, de la capatul firului.

-Sunt bine, multumesc de intrebare.  am spus rece, apoi i-am inchis in nas,inchizandu-mi telefonul.

   Am mai stat pe afara , plimbandu-ma timp de o ora, apoi m-am intors in hotel.Am urcat cu liftul, apoi ma indrepatm cu pasi inceti spre camera mea.Nu vreau sa dau ochii cu niciunul,nu astazi, asa ca nu vroiam sa ma auca cineva si sa iasa din camera sa ma supuna unui interogatoriu plictisitor.

  Am apasat incet pe clanta usii si am pasit cu spatele in camera, asigurandu-ma ca nu m-a auzit nimeni sau nu a iesit nimeni pe hol.Cand m-am intors ,cu totii erau pe patul meu si al lui Eli , privindu-ma ingrijorati.

 -Unde ai fost?De ce ai plecat asa fara sa anunti?Trimiteam un bodyguard cu tine daca-mi spuneai! a tiapt Louis la mine furios.

-Vorbim maine!  am raspuns iritata , apoi m-am inchis in baie asteptand sa iasa cu toii din casa.

Am reusit sa postez inca un capitol...YAAAY :))

Din nou, daca gasiti greseli, sa stiti ca am sa le corectez maine, deoarece m-am grabit sa postez acest capitol.

@JoStyles12