Când zana cu rochie din frunze ruginii iși anunța venirea ,când soarele se ascundea după norii cenușii și când deja picăturile de argint au început sa stropească pământul ,inima ei bătea neîncetat, vrând sa spargă pieptul fetei și sa dispară pe veci .
Fata cu parul negru ca fumul își lasă picioarele sa o ducă în ce direcție voiau ele... nu mai ținea cont de nimic , se simțea precum o pasare ce isi ia zborul .Insa cuvintele nu mai au sens în fata sentimentelor cum nici sentimentele nu mai au sens în fata întâmplărilor, fie bune sau rele .În cazul acesta era un sentiment rau , ca și cum cineva ar încerca să îi distrugă sufletul , sa i-l rupă apoi sa i-l spargă în mii și mii de bucățelele ca sa nu mai poată fi lipit la loc niciodată... nu știu dacă a-ti cunoscut vreodată acest sentiment însă va doresc sa nu o faceți căci în fata iubirii nu poți sta dar nici în fata regretelor , a durerii și a sfârșitului!
Inima hoinara căci asa se poate numi inima ce umbla fără a știi ce mai simte , cat de rănită poate fi, cati au ranit-o multi sau putini cati a iertat mai multi sau mai putini .... inima ei , o inima hoinara , ce a început sa plângă pentru o poveste banala , poveste pe care inima a îndrăgit-o și pe care ochii ei au iubit-o , poveste care are un început poate mai frumos , poate mai urat , dar cu siguranță are și un sfârșit .
Anisia nu își credea ochilor ce tocmai văzuse , persoana în care se încredere cel mai mult încercase sa o minta ba mai mult chiar o facu-se ,o minti-se de parca ar fi fost ultimul om de pe pamant,ii rănise sufletu și asa sfâșiat .
Anisia : - Ai ceva de ascuns?
Lucas:- Știi bine ca nu!
A: -Atunci? Spune-mi
L:-Ce vrei sa știi?
A:- De ce m-ai mintit ca ma iubeai dacă inima ta bătea pentru altcineva?
