Cu luni in urma:
Anne străbătu în picioarele goale camerele pustii ale templului construit în stil victorian, din Paris. Luna de aprilie îşi filtra razele prin ferestrele largi şi dansa pe covorul oriental. Era prima data cand dadea importanta cladiri. Practic copilarise in acest templu, dar niciodata nu il percepuse ca acum. Pe rafturi se îngrămădeau artefacte religioase din lumea întreagă-o ekuaba din Ghana, un crucifix din aur din Spania, un idol cicladicdin Marea Egee şi chiar un boccus din Borneo, simbolul tinereţii veşnice, purtat de războinicii băştinaşi ai Americi. Anne se aşeză pe un cufăr Maharishi din alamă şi,astepta sa treaca timpul, îşi privi chipul oglindit în fereastră. Imaginea era distorsionată şi palidă... ca o fantomă. „O fantomă îmbătrânită", îşi spuse, amintindu-şi cu durere că spiritul său tânăr vieţuia într-o carapace muritoare. Se simtea batrana si obosita. Se saturase de toate. Nu prea avuse parte de fericire pana acum dar nici nu spera sa o gaseasca candva. Deşi nu era o frumuseţe în sensul clasic al termenului, la cei doua zeci de ani ai săi Anne avea ceea ce colegele ei numeau o putere de atracţie „erudită" - tuşe auri în părul negru bogat, si lung, ochi albaştri pătrunzători, o voce surprinzător de profundă şi de calma, un zâmbetul deschis, nepăsător, ca al unei adolescente sportive.
Prietenii o consideraseră dintotdeauna un fel de enigmă, un om prins la răscrucea dintre secole. Uneori putea fi văzută întinsă pe iarbă, în blugi, citind despre istoria religiei, simbolistica sau criptologie, sau despre grafica pe calculator; alteori apărea, extrem de elegantă, în paginile revistelor de artă sau la inaugurarea vreunei expoziţii la care fusese invitată să conferenţieze.
Era prima care îmbrăţişase ceea ce lumea numea „arta pierdută a distracţiei adevărate". Preţuia şi exploata timpul liber cu un fanatism molipsitor si mereu incerca să îi ajute pe ceilalti.
În vreme ce stătea cu privirile pierdute în întunericul de afară,liniştea din Templu fu din nou întreruptă, de această dată, de scârțâitul unei usi masive de nuc. Prea obosita sa se mai intoarca ea mai ramase asa cu privirea tinta in intuneric, privind in gol, sperand la ceva ce nu avea sa mai fie
Printesa, se adresa dupa un timp persoana ce provoca scârțâitul.
Cu mişcări lente, aproape temându-se de ceea ce avea să descopere, Anne se ridica si se roti cu o sută optzeci de grade şi privi la acea persoana ce statea in fata ei ..Într-o fracţiune de secundă, simţi că nu mai are aer. Parcă o lovise un camion. Abia crezându-şi ochilor, ceea ce vedea.
Printesa se adresa iar acel barbat inalt, imbracat in matase neagra cu rosu. Facu o plecaciune in fata. Anne intinse mana dreapta iar barbatul io saruta, apoi isi ridica ochii spre ea. Inima ei batea nebuneste, si cu greu reusi sa spuna
te asteptam. Ne este acordat dreptul sa ne cunoastem inainte de ritual.
Sunt aici pentru a va tine companie.
Zâmbi timid. La fel si barbatul din fata ei. Il privi in taina cateva secunde. Nici unul din ei nu spunea nimic. Era de o frumusețe clasică, iar cei 45 de ani ai sai nu isi spuneau deloc cuvantul. Tușe argintii se vedeau la tâmple. Suvițe din părul bogat și negru ca abanosul îi acopereau din când în când superbi ochi verzi, înconjurat de o bogație de gene. Anne ar fi vrut să privească continu în acei ochi atât de calzi și de dulci.
Sunteti trista, ce sa intamplat?
Trista? nu... vă înșelați. Doar că mă asteptam să vă văd altfel imbracat, așa cum cere tradiția, sa începeți calatoria in vesmântul ritualic al ereticului medieval dus la esafod, cu camașa larg deschisă sus, lasând să se vada pieptul, cu pantalonul ridicat până la genunchi pe piciorul stâng si maneca dreapta suflecata până la cot.
