#3

15 3 0
                                    

Oare ar fi trebuit sa mă simt pe lângă atunci când se opreau în mijlocul drumului să se ia în brațe sau atunci când își făceau poze ? Oare ar fi trebuit să fiu indiferenta și să merg mai departe fără să îmi pese , să fiu ca un observator care nu știe povestea și atât ?
Într-un fel am fost amândouă în același timp . Încercam să mă pierd în cerul care părea atât de departe . Puteai foarte ușor să ignori tot ce se întâmplă în jur dacă te lăsai pierdută în acel albastru . Dar ea nu mă lăsa să mă pierd și într-un fel asta mă făcea să mă simt mai bine . Probabil că vedea că mă simt ciudat acolo . Cred că mă cunoaște prea bine ca să nu își dea seama . Nici eu nu știu dacă mi-a plăcut să stau cu ele sau nu dar dacă m-ar chema aș veni fără să mă gândesc de două ori . Deci așa cum s-a mai întâmplat o dată, când credeam că înstărit știu tot ce trebuie să știu a mai apărut ceva . Câteodată mă întreb cu ce am greșit ca să mi se întâmple asta.  Așa cum o spun pare că e ceva rău dar nici eu nu stiu cum e .

The next chapter Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum