Pornisem bland si fara teama
pe drumul hotarat adanc in mine...
Te-as fi lasat in urma, nestiut ,
in umbra dincolo de care
nu te mai cautam de mult...
Puteai sa fii, fara ca eu sa stiu ,
puteai sa fi trecut pe-aici candva ,
cometa efemera sau luceafar ,
o umbra luminata doar in vis ,
o rana-nchipuita pe trup teafar...
Puteai sa treci pe langa mine ,
sa nu ma vezi, sa nu te vad ,
sa-ti implinesti tacut menirea ,
sau sa colinzi fara vreun tel
prin alte spatii vaste cu privirea...
Dar sa-ntamplat sa vad o umbra
si sa-ntamplat sa fie umbra ta ,
iar intamplarea s-a jucat cu noi ...
Ca doua umbre, cautam lumina...
Lumina, insa, nu ne cauta...
