Eram frustrată de cea ce am aflat.
-Fata, liniștește ca nu e sfârșitul lumii.
-Stiu, dar fata ai a fost...ah!
-Cred ca te-ai cam speriat.
-Poate.
-Bine, hai avem party, iar tu ești bosumflat. Acum zâmbește ca te arunc în gunoi.
-Are dreptate, fără părinți acasă și Jasmin ca șefa de ziua ei=Dărâmarea casei!
-Aveti dreptate. Party până în zori!
-Ti-ai revenit în sfârșit. Credeam că ar trebui să aduc furtunu.
Fetele aveau dreptate.
A doua zi
Toate nu mai știam ce am făcut aseară. Jasmin s-a trezit lipită de tava. Da nici noi nu am știut cât de bete am fost. Sara era pe birou, dar fata ei era așa de praf ca daca doar zâmbeam ne urmarea cu pușca. Eu nu eram ca ele, dar eram blocată în dulap.
-Cat am băut?
-Pai vreo douăzeci.
-De unde ști.
-Ca doar după a nouaprazecea sticla as fi putut ajunge pe tavan.
-Totusi, cu ce erai lipită?
-Cu scoși si nu stiu ce lipic ca cimenturi ca a trebuit să îmi tai puțin din par.
-Ah.
-Pai hai sa strângem, ca daca văd părinții mei asta o sa îmi găsesc sfârșitul în această cameră.
-Yuk. Am uitat că după ce facem asta, trebuie să strângem.
-Nu te mai plânge si ia o matura.
-Nu!
-Bine, atunci aranjazami machiajele si hainele.
-Daaaaaa!
--Frate. Dacă ai putea ai muri lângă macheaja si haine.
După am plecat. Nu m-am dus acasă. M-am dus în pădure. Acolo mă duc mereu când sun supărată.
