Mă duceam din ce în ce mai mult în pădure. Undeva acolo, între doi copaci era o cruce vechie, din lemn.
Vântul bate mai tare si se așterne ceta pentru un minut, iar lângă icoan, sau mai bine deasupra ei ce va, sau mai bine zis cineva. Era...era...era...era...era fantoma de ieri.
Eram fata in fata cu ea. Ea se uită la mine. Eram speriată. Nu știam ce să fac. Vroiam s fug, dar când m,-am ridicat, m-am impiedicat intr-o rădăcină de copac și mi-am sucit glezna.
Eram pe jos și mă uitam la acea cruce de lemn unde era fantoma si eram foarte speriata.
