•the end •

128 21 16
                                    

Ma astepta sub un copac de cires. Nu stiu daca faptul ca purtam o palarie sau faptul ca era ingandurata era motivul pentru care nu ma observase , dar am speriat-o.

Incepusem sa rad cu pofta ,ceea ce a surprins-o.

"Tu si palaria ta idioata! Credeam ca nu o sa mai vii!" s-a smiorcait ca un copilas.

"Nu-ti place palaria mea?" am intrebat-o incercand sa par ofensata , dar chicotelile ma dadeau de gol.

"E cea mai hidoasa palarie pe care am vazut-o" mi-a raspuns Andreea privindu-ma in ochi.

Mi-am lasat privirea in jos , nestiind ce sa spun. Cui nu ii place o palarie de paie?

Mi-a ridicat barbia si m-a obligat sa o privesc.

"Dar , m-as uita toata ziua la tine cum porti palaria asta"

"Te iubesc pana la luna si inapoi" am zambit inchizand ochii.

"Eu te iubesc asa cum marea iubeste luna" am auzit-o respirand adanc.

Cuvintele ei mi se repetau in minte.

Si-a asezat mana pe obrazul meu si m-a sarutat asa de lung , incat am uitat al cui aer il respiram.

Pull me closer❌[lesbian]Where stories live. Discover now