Lady Emma

Decizia

   Emma privea înfrigurată pe fereastră. Străzile aglomerate ale Londrei aveau mereu ceva de arătat, iar strada la care se uita ea nu făcea o excepție. Oamenii se mișcau în toate direcțiile, fiecare căutând să-și rezolve problemele. Din unghiul în care se afla ea, putea să vadă foarte clar cum o domnișoară plimba un câine alături de însoțitoarea ei. Emma nu putea să nu se întrebe cât avea să dureze până când micul labrador avea să se răzvrătească și să o ia la fugă. Mai mereu se întâmpla așa. Și mai mereu micul răzvrătit era înapoiat stăpânei de către un nobil cutezător. Nu era prima dată când asista la o astfel de scenă. Și totuși îi plăcea să privească chiar dacă nu avea nimic nou de văzut. Concentrată pe activitățile altor oameni, reușea să uite de problemele ei.

-Emma? Vino aici draga mea! Sunt sigură că putem găsi ceva interesant de discutat care să îți mențină atenția.

   Emma s-a întors rușinată spre Jessica. Nu îi plăcea sa fie în centrul atenției iar Jessica reușise să mute toare privirile asupra ei. Dar adevărul fiind spus, nu ar fi fost deloc surprinsă dacă toate privirile ar fi ajuns asupra ei și fără ajutorul Jessicăi. Era deja considerată o excentrică, iar comportamentul ei aiurit nu mai era ceva necunoscut. Și cum în acel moment nu se afla acolo unde ar fi trebuit să fie ci la fereastră, nu putea decât să presupună că pentru o scurtă perioadă de timp avea să fie iar subiect de bârfă. Trebuia să învețe să-și controleze momentele de neatenție care o puneau în situații cu adevărat stânjenitoare. Dacă ar fi fost mai atentă la ceea se întâmpla în jurul ei, în loc să viseze cu ochii deschiși cum îi era ocbiceiul, nu s-ar fi aflat în acea situație.

   Se ridicase împreună cu celelalte doamne prezente acolo, să admire unul din noile tablouri pictate de Jessica, dar spre deosebire de ele, atunci când venise momentul să se așeze, dezertase și se îndreptase spre fereastră. Iar acum nu avea decât că suporte consecințele faptelor sale.

   Când Jessica o invitase la ceai se gândise să refuze, dar apoi se răzgândise și acceptase. Sarcina, care deși încă nu se observa prea bine, o împiedica pe Jessica să fie atât de activă pe cât și-ar fi dorit să fie, așa că Emma hotărâse să-i facă ziua mai plăcută ținându-i companie. În plus, nu mai ieșise nici ea de multă vreme și considerase că o ieșire nu avea să-i facă rău. Totuși când ajunsese la reședința Jessicăi realizase că buna ei prietenă omisese intenționat să-i spună că nu aveau sa fie singure. Jessica invitase încă opt doamne, transformând practic totul într-o mică petrecere. Deși ținea foarte mult la prietenia lor și își respecta prietena, Emma avea să poarte o discuție serioasă cu ea. Chiar dacă avusese cele mai bune intenții, Jessica trecuse o limită imaginară când o momise la acea semi petrecere cu o invitație la ceai.

-Chiar așa Emma. Vino și vorbește cu noi. Ai fost foarte tăcută încă de când ai venit, a spus Angela în timp ce-și mai turna puțin ceai.

   Emma i-a aruncat o privire foarte expresivă înainte de a se aşeza la locul ei. De când fratele Angelei începuse sa o curteze pe cumnata ei Izabella, Emma și Angela deveniseră prietene. Acum nu putea decât să regrete asta, deoarece atât Jessica cât și Angela păreau hotărâte să o scoată din izolarea autoimpusă, iar ei nu îi plăcea asta.

-Bun. Și acum să reluăm discuția. Ce spuneai Claire?

   Emma a încercat să nu pufnească. Femeia numită de Jessica era cea mai mare bârfitoare pe care o cunoștea. Nu putea întelege de ce o invitase Jessica și pe ea. Următoarea zi probabil toată Londra avea să discute despre mica petrecere dată de Jessica și despre tot ce se discutase acolo.

-După cum ziceam înainte de a fi întreruptă, am auzit din surse sigure că fica cea mare a vicontelui Geoffrey a fugit chiar cu grădinarul lor.