Can I get closer to you?

Ar trebui sa fiu fericita, de ce plang?

Hei! Nu am mai scris de foarte mult timp si imi pare rau.. Am avut o perioada mai grea din viata mea, pe langa teze si simulari am mai avut si probleme personale. Ma scuzati ca nu am mai scris de o luna si ceva, va promit ca am sa incerc sa scriu saptamanal si cu ocazia Craciunului  o sa imi fac timp sa scriu cat mai des. Va multumesc pentru voturi si pareri si critici!

Sper sa va placa capitolul ,

Kisses.:*

 Ochii mei se deschid incet si tot ce vad este o camera monotona de spital, piciorul meu era in ghips si capul ma durea ingrozitor, imi aminteam doar scenele traite: Cum Zack a fost impuscat... Si dupa totul a fost negru, o Doamne! Zack..

Unde e el? Unde sunt eu? 

 -Amy! Esti bine?! O vad grabita pe mama intrand in camera spitalului.

 -Mama.. Sunt ametita si ma doare capul, ce s-a intamplat? Zack e bine?

 -Pai pentru inceput ai fost in coma trei zile din cauza socului, mi-a fost foarte frica sa nu ti se agraveze starea.. Si Zack...

 -Zack ce? Ce s-a intamplat cu Zack? Spun panicata incepand sa plang.

 -Amy... Calmeaza-te , el a fost in coma de asemenea, s-a trezit inaintea ta. Rana de la glont inca ii cauzeaza durerii , in rest e bine.

 -M-am speriat pentru o secunda.. Dar, cum am ajuns aici?

 -Tatal tau Mathew v-a salvat, nu stiu ce l-a apucat dar este clar ca a devenit un om mai bun.

 -Si Anastasia? Mama , vreau totul mai detaliat!

 -Scuze Amy, e foarte complicat si nu esti in starea necesara sa afli totul.. Stai aici in pat si odihneste-te.

 A plecat din camera fara sa mai imi dea alte explicatii... Vreau doar sa stiu daca Zack se simte bine si ce s-a intamplat dupa socul meu, ma simt inutila in astfel de momente ma gandesc ca poate Zack sufera singur si eu stau intr-un pat

si astept sa gasesc o solutie cum sa il caut, e inexplicabil cat de mult il pot iubi si imi e foare greu sa inteleg cum am ajuns sa il iubesc, as fi fericita chiar daca nu ar fi mereu cu mine si chiar daca nu as fi eu fata pe care o tine in

brate si toate astea pentru ca fericirea lui a devenit fericirea mea. Nu suport sa imi plang de mila, ma voi duce sa il caut!

 Cum ma ridic din pat incercand sa stau intr-un picior , celalant fiind in ghips ma prabusec la pamant, durerea se accentueaza iar eu neputincioasa stau intinsa pe jos...

 -Amy, esti bine? Cand imi ridic privirea il vad pe Cole repezindu-se sa ma ajute.

 -Cole.. Multumesc. Nu stiu cum sa ma comport cu el.. I-am facut mult rau si stiu ca o scuza nu poate repara o rana a inimii, stiu ca a suferit din cauza mea... Stiu.

 -Am aflat ce s-a intamplat si m-am simtit vinovat ca te-am lasat sa te duci singura acolo... Imi pare rau ca am fost asa un prost si m-am lasat ghidat de ura.

 -Nu.. Nu iti cere scuze... E vina mea, e vina mea ca nu am putut sa imi dau seama ca ma iubesti in alt sens , defapt stiam dar imi pare rau ca te-am facut sa suferi.. Scuze Cole, stiu ca o scuza e inutila dar nu pot sa ma caiesc altfel.

 -Stai linistita, chiar daca m-ai ranit voi fi alaturi de tine, eram nervos si satul de respingerea ta in acel moment si de asta am actionat asa. Stii ca niciodata nu te-as putea uri, si asta pentru ca daca iubesti un om ... Nu il poti uri

orice ti-ar face.

 -Cole tu chiar esti un om bun, iti multumesc ca esti alaturi de mine si iti multumesc ca ai fost mereu.