Povestea unui înger

Capitolul 4

                                                         IV.  Unii oameni se schimba

             M-am întors pe toate părţile şi cred că am dormit doar câteva ore. Somnul meu iepuresc m-a făcut să ma trezesc la primul ciripit de pasăre auzit şi sunt recunoscătoare căci altfel m-aş fi trezit levitând şi lovindu-mă de podea. Toate acestea mulţumită Erikăi. Ahhhhh...o urăsc!! 

- Neatza leneşo. se aude vocea Erikăi. Cum ai dormit?

- Destul de bine. Mersi. spun în timp ce mă ridic de jos. Atunci simt o mână cum mă prinde de braţ şi o altă mână de după umeri. Îmi întorc capul şi îl văd pe Michael care îmi zâmbeşte şi mă ajută să mă ridic de pe podea. E aşa de drăguţ!

- Neatza Lara. Ai dormit bine?

- Da...

- Mă bucur. Trebuie să fi odihnită azi pentru că este prima zi de pregătire.

Michael mă lasă şi îşi lasă mainile pe lângă corp.

- Bine. Dar mai întâi de toate trebui să mă schimb deci vă rog să mă lăsaţi câteva minute singură.

- Bine. Haide Erika.

Erika oftează.

- Bine. Dar dacă azi va trebui să stau cu ea, atunci trebuie să îi caut o rochie mai...ca lumea.

Erika se ridică de pe pat şi merge la dulapul meu. Îl deschide şi scoate câte o rochie, o examinează din priviri şi o aruncă pe jos în timp ce spune:

- Urât. Hidos. Asta a fost la modă în vremea lui bunica...

Aşa continua pâna nu mai rămân haine în dulap.

- Şi acum cu ce ar trebui să mă îmbrac? o întreb în timp ce îmi încrucişez mainile.

- Nu îmi place să fac asta dar...oftează...îţi voi împrumuta una dintre rochiile mele...dar asta va fi prima şi ultima oară când fac asta.

Atunci Erika scoate din dulapul meu o rochie albastră ca cerul.

- Asta cred că este bună pe tine. Haide. Îmbracă-te. Să văd cum îţi stă.

- Ămmm...revin imediat... spun şi ies pe uşă şi merg la baie să mă schimb. După câteva minute intru în camera mea îmbrăcată cu rochia de la Erika. Rochia este strânsă pe talie, destul de lungă şi cu mâneci trei sferturi. Michael se ridică de pe scaun şi îmi spune zâmbind:

- Îţi stă foarte bine.

- Mersi... spun în timp ce simt cum mi se urcă sângele în obraji.

- Mie îmi stă mai bine dar...e mai bine decât cu rochiile tale. 

- Mersi? Trebuie să merg să mănânc. Ne vedem mai îndată puţin.

- Bine. Du-te. Noi te aşteptăm aici. spune Michael în timp ce ia o carte din bibleotecă şi începe să o studieze.

- Dacă tot te duci la masă să îmi aduci şi mie o bucată de homar înmuiat în ciocolată. se aude vocea Erikăi în timp ce se întinde în patul meu.

Ies din cameră şi cobor la masă. În bucătărie sunt deja părinţii mei care discută.

- Bună dimineaţa mamă! Bună dimineaţa tată!

- Bună dimineaţa scumpo! spune mama. Cum ai dormit?

- Destul de bine. Despre ce aţi vorbit mai devreme? întreb în timp ce iau o gură de ceai.