Capitolul 3

141 13 4
  • Dedicat lui Smaranda Karpov
                                    

                                                                       III. Noii mei mentori

    Tocmai m-am întors de la casa domnului Giou după ce am împrumutat cartea aceea cu îngeri, deşi profesorul nu ştie că am luat-o. Pare destul de interesantă. Am ajuns acasă cam de o oră şi deja am citit aproximativ un sfert de carte. Am ajuns la o parte în care este vorba despre aripi şi despre zbor. Interesant... Citesc din ce în ce mai interesată când deodată aud un zgomot de paşi în spatele meu. Nu cred că este Maria pentru că de obicei ea bate la uşă înainte să intre. Ca să aflu, mă întorc iar în spatele meu sunt doi oameni. Nu bine i-am văzut că au şi dispărut. Ciudat... Poate mi s-a părut. Mă întorc din nou la citit. După câteva secunde aud o voce de femeie care spune:

- Haide. Nu te mai preface! Ştiu că ne-ai văzut. Nu mai face pe proasta...

Înghiţind în sec mă întorc şi observ mai bine cele două persoane din spatele meu: un bărbat înalt, solid, îmbrşcat într-o pereche de blugi albi, cu un maieu alb mulat şi deasupra o vestă cu model de sacou. La această ţinută îi ies în evidenţă ochii din cel mai pur şi mai pătrunzător albastru şi părul negru ca noaptea. Lângă el se află o femeie tot înaltă, slabă, cu forme, îmbrăcată cu o rochie albă, lungă până-n pământ, pe un umăr şi strânsă pe talie. Peste umărul dezgolit îi cade părul blond, iar ochii ei verzi ca smaraldul completeaza perfect portretul acestei femei. După ce mă uit la cei doi din cap până-n picioare îl aud pe bărbat că spune:

- Hmmmm...văd că ai început deja să studiezi. Bravo!

- Cine sunteţi voi şi ce căutaţi şi cum aţi intrat în camera mea? spun eu curioasă şi puţin speriată.

- Îmi pare rău. spune bărbatul. Ce nepoliticos din partea noastră că nu ne-am prezentat. Numele meu este Michael iar ea este...

Pot să mă prezint şi singură, mulţumesc! spune femeia ţâfnoasă. Eu sunt Erika. Noi suntem mentorii tăi.

- Mentorii mei? La ce vă referiţi? întreb nedumerită.

Erika îşi aşează mâna pe umărul lui Michael oftând şi dându-şi ochii peste cap spune cu o voce neplăcută mie:

- Offfffff... oamenii ăştea... nu ştiu nimic... despre îngeri... Păcat!

- Adică voi sunteţi îngeri?

- Nu... nu suntem îngeri... spune Erika pe un ton sarcastic. Atunci Michael îi dă cu palma în cap Erikăi şi ea se desprinde de pe umărul lui.

- Da dragă Lara. Noi suntem îngeri iar scopul venirii noastre la tine este să te ...

-... să te învăţăm cum să fi un înger destul de bun ca să lucrezi în Rai. Asta doar dacă vei fi unul... spune Erika completându-l pe Michael.

- Aţi putea fi vă rog puţin mai expliciţi?

- Păi tu eşti un înger impur.

Erika văzând că mă uit la ea nedumerită spune:

- Un înger impur înseamnă să fi jumătate înger şi jumătate demon. La un moment dat va trebui să alegi ce vei fi.

- Parcă ţi-am spus să nu îi spui despre asta, gură spartă! se răsteşte Michael.

Erika surâde lăsându-se pe patul meu.

- Oh, Michael, eşti aşa amuzant. La un moment dat tot trebuia să afle. Mai bine ştie de la început ce o aşteaptă. Nu crezi că e mai corect aşa?

Michael se uită urât la Erika după care îşi întoarce atenţia la mine şi se aşează pe scaunul de lângă mine.

- Deci, Lara, ai înţeles de ce suntem noi aici?

- Asta am înţeles. spun în timp ce mă uit mai atent la trăsăturile şi la ochii lui. Are nişte ochi pur şi simplu superbi.

Michael se uită la cartea deschisă de pe masă după care îmi spune.

- Observ că acum eşti la partea cu zborul. Apropo. Am uitat să te întreb. De când şti că eşti înger?

- De azi de la micul dejun.

- Cum ai aflat?

- Păi mi-au crescut aripile.

-Cum ţi-au crescut? Le-ai udat şi gata au crescut? se aude Erika de pe pat comentând.

Michael îi mai aruncă încă o privire urâtă iar aceasta spune:

- Brrrrrr... mi se pare mie sau s-a facut mai frig aici?

Michael se uită la mine şi îmi pune mâna pe spate în locul din care ieri au ieşit aripile şi mă întreabă:

- Te-a durut?

- Puţin.

- Vai... pe prinţesă a durut-o spatele. Sărăcuţa de ea... comentează Erika. Fata asta începe să mă calce pe nervi din ce în ce mai mult.

Michael îni zâmbeşte încrezător. Are un zâmbet aşa de drăguţ!

- E normal să te doară primele dăţi dar dpă aceea îţi trece. Te asigur de asta. Deci să ne punem pe treabă. Timpul trece! Deci arată-mi aripile.

- Acum?

- Nu acum. Ieri. spune Erika în timp ce se întinde în pat..

- Ce are dacă mi le arăţi acum? spune Michael sprijinindu-şi mâna de spătarul scaunului.

- Păi... nu ştiu ce trebuie să fac ca să apară.

- După cum am spus. Torni apă peste ele si gata! Au apărut! spune Erika plictisită în timp ce se uită pe tavan.

- Lara, acum îţi dau un sfat care te va ajuta la orice. Dacă vrei să se întâmple ceva, trebuie doar să vrei şi să crezi că se va întâmpla. spune Michael cu o voce blândă.

Eu dau aprobator din cap şi îmi închid ochii. În timp ce îmi ţăn ochii închişi repet în minte: cred, cred, cred... După aproximativ o secundă simt cum îmi cresc aripile şi îmi deschid ochii. Când îi deschid îl văd pe Michael zâmbind în timp ce se ridică de pe scaun şi înaintează spre mine. Se uită la aripile mele în timp ce mă înconjoară şi îmi atinge uşor penele. La fiecare atingere simt că mă străbate câte un fior pe şirea spinării. Cănd ajunge din nou în faţa mea Michael spune:

- Felicitări! Ai fost înzestrată cu nişte aripi foarte frumoase. Să ai grijă de ele.

- Aripi mai urâte decât ale tale scumpo nu am vazut în toată viaţa mea. spune Erika apropiindu-se de mine şi uitându-se cu scârbă la aripile mele.

- Erika! Încetează! Nu crez că te porţi cam urât cu o începătoare?

- Bine, bine... Poate ai dreptate... Dar eu oricum nu îmi cer scuze. 

- Nu o băga în seamă pe Erika. Nu ştie ce spune. 

Michael se uită pe geam afară şi spune:

- Haide ţâfnoas-o. Haide acasă. Lara să şti că începem orele de mâine dimineaţă deci să fi pregătită.

- S-a făcut domn profesor.

- Mă bucur. Haide Erika. Noapte bună, Lara!

- Noapte bună!

Erika şi Michael au dispărut. Oftez şi mă întind în pat. Azi a fost o zi interesantă. După câteva minute adorm.

Gata şi capitolul 3!

Îmi pare chiar foarte rău că nu am putut mai repede dar săptămânile astea nu am avut timp nici să aprind calculatorul pentru că am dat 2 teze. Dar mai am numai una şi scap!!! :)))))  Sper să vă placă ce am scris.

Povestea unui îngerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum