Şcoala De ReEducare

Cap. 2

Mă îndrept grăbită spre cameră, pun cheia în broască şi o răsucesc de două ori, apoi mă împing în uşă, deschizând-o.
Îmi arunc rucsacul pe scaun şi imi descalț sandalele, apoi mă duc spre dulap de unde îmi iau o pereche de pantaloni scurți de trening, gri şi un tricou larg, verde spre albastru.
Mă întind pe pat şi mă las purtată de lumea viselor.

***

"Ah.." se aude o voce în cameră.
"Patul mă-tii" adaugă persoana.

Mă trezesc la auzul zgomotului din cameră şi aprind lampa, văzând o Ariana care se furişa în cameră de parcă ar fi fost un hoț.

"Ce tot faci?" Spun eu frecându-mă la ochi cu dosul palmei. "Ai venit cu demolările?" Adaug râzând scurt.

"Nu. Adică, da. Adică, ah" Spune aşezându-se pe pat şi frecându-şi piciorul lovit.

"Ce-ai pățit?" Spun sărind ca arsă din pat, mergând in grabă spre ea şi mă aşez în genunchi pentru a-i vedea rana. "Eşti ok?". Adaug.

"Am dat cu piciorul de pat, de aceea se auzeau zgomote... Scuze că te-am trezit" Spune ținându-şi piciorul şi masându-l uşor.

Mă ridic repede şi merg spre valiză. "Şti, ai foarte mult noroc, am o cremă pentru răni, stai doar să o.... găsesc" Spun căutând ca nebuna prin valiză.

"Oh, nu, Sam. Sunt bine, mersi oricum" Spune puțin jenată.

"Ammm... găsit-o" Spun mai mult țipând.

Fug repede şi îi dau crema, apoi mă duc în baie să mă spăl pe mâini.

"Ştii.." Țipă ea. "Eu am fost învățată de mică cu rănile, am suferit multe accidente minore la viața mea" Îmi spune.

"Oh, serios. De ce?" Îi răspund înapoi țipând. Ştiu cât de patetică e întrebarea, dar una mai bună nu aş fi găsit aşa că...

"Păi, mama nu era mereu cu mine, deci am fost crescută mai mult de tata. El m-a învățat cum să suport durerea şi eram predispusă la căderi sau la accidente. Era normal pentru mine şi încă e. Unii ar putea spune că sunt drac şi că nu mor niciodată." Spune şi începe să râdă.

"Ei bine, cred că suntem surori de draci"

Ies din baie închizând uşa, apoi mă întind pe pat.

Închid ochii două secunde, încercând să adorm apoi aud uşa deschizându-se.
Credeam că e Ariana, dar aud un tuşit bărbătes, deschid ochii leneşă, văzând în fața mea un bărbat de vreo 22-23 de ani, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de trening şi un hanorac. Fața îi era albă, ochii îi erau de un albastru spre verde, privirea plină de aroganță, iar buzele lui erau pliate intr-o linie serioasă.
Mă trezesc la viața observând că bărbatul acela mai tuşii odată.

"Nu ai auzit de ciocănit?" Spun eu ironică.

"Hhh, ma amuzi" Spune acesta la fel de serios.

"Ei bine, ieşi afară. Şi apoi ciocăneşti şi îți spunem noi dacă poți intra sau nu" Spun ridicându-mă în picioare.

"Pardon?" Spune, ridicând o sprânceană.

"Oh, grozav, acum eşti şi surd" Spun dându-mi ochii peste cap. "Îți mişti picioarele spre uşă, pui mână pe clanță, o deschizi, ieşi afară şi bați la uşă, simplu" Spun gesticulând.

"Hmm. Cred că tu nu şti cine sunt" Spune el cu vocea plină de dezgust.

"Oh, vai. Cine eşti, hai luminează-mă. Eşti Dumnezeu cumva?"

"Sam!" Spune Ariana făcându-mi semne.

"Ariana, informează-ți colega cine sunt, pentru nu a o trimite la carceră, ia-ți uniforma" Spune trântind o plasă şi uitându-se spre mine, plecând spre uşă. "Şi,a.. da. Vă aştept într-o oră la întâlnire" Spune şi pleacă.

"Vă aştept într-o oră la întâlnire." Spun repetându-l.

"Tu eşti sănătoasă? El e ofițer!" Spune țipând.

"E un ce?"

"Ofițer, e ofițerul echipei noastre!"

"Stai, credeam că e o şcoală de reeducare, nu că e una pentru concursuri. O să avem şi premii?"

"Da, premiul o să fie CARCERA".
Spune dându-şi ochii peste cap.

"Eu mă gândeam la un Iphone, dar merge şi o carceră ce spui tu acolo."

"Ok, trebuie să te informez despre câteva lucruri. Bun.. cel ce a intrat în camera noastră e..."

"E un nesimțit, nu? Dacă eram dezbrăcată atunci? Pff.. ce bulangiu" Spun întrerupând-o.

"E un ofițer. E ofițerul echipei noastre. Noi suntem în echipa unu".

"Deci sunt concursuri, yas!"

"Nu, nu e un concurs. În şcoala asta sunt 5 echipe, noi facem parte din echipa 1, condusă de Chase, adică cel ce a intrat în cameră. El este responsabil de noi, el ne "reeducă". Poate să ne pedepsească trimitându-me la carceră. Carcera e un loc pustiu. Acolo merg cei ce fac probleme"."

"Dacă e şi wifi acolo mă bag" Spun râzând.

"Nu e wifi. E intuneric acolo şi frig, lumina vine dintr-un beculeț micuț care nu prea luminează şi de la fereastră, este o saltea şi o mică toaletă. Este înfricoşător."

"Oricum.Aceasta e uniforma ta." Spune şi arată spre o fustă şi o cămaşă. Dacă asta trebuie să port mereu, împuşcați-mă!

"Uniforma trebuie să o porți doar în zilele de şcoală, în weekend poți purta ce vrei. Apropo, te-aş sfătuii să porți haine mai groase, noapte se lasă frig."

"A, da într-o oră ne vedem cu Chase şi cu restul echipelor, aşa că pregăteşte-te. Şi ai grijă trebuie să-i spui Domnule Harrison, nu Chase." Adaugă şi râde.

Bag tot la cap şi mă duc în baie, fac un duş rapid şi ies.
Mă îndrept spre dulap de unde îmi iau un hanorac maro, ce se potriveşte cu ochii mei căprui, îmi iau o pereche de pantaloni de trening, iar părul îl prind într-un coc.

Ariana iese şi ea.
Ea îsi ia un pulover alb şi o pereche de pantaloni skinny negri. Părul îl lasă pe spate şi plecăm la "întâlnire".

TO BE CONTINUED.

Ok.. vreau să mă scuz că nu am ai postat.
Vă rog să mă iertați!
Am revenit şi voi scrie cât de des pot.
Vreau să vă informez că voi edita cartea şi o voi schimba începând de la primul capitol.
Va iubesc mult ❤