Allice

1. O viata normala

Era vara, razele soarelui intrasera pe geam si imi gadilau pielea, era dimineata, eu eram in pat ma gandeam la ziua mea de nastere care era sambata pe 12 august, adica mai putin de 24 de ore pana atunci, pe care o organizau parintii mei.

Am coborat sa mananc, mama pregatise deja micul dejun, ma asez la masa.
-Pofta buna scumpo!
-Mersi mama!

Mama ma saruta pe frunte, eu cred ca cel mai frumos lucru din lume este atunci cand cineva drag vine te saruta pe frunte. Imi iubesc enorm parintii, si ei ma iubesc la fel fe mult pe mine.

-Mama pot iesi cu fetele in oras, te rog?
-Sigur, dar sa nu stai mult, avem multe de facut pentru maine!
-Ok mama!

Ma ridic de la masa si ma duc sus sa ma pregatesc, intre timp ma suna Monica, una din prietenele mele.
-Allice esti gata? Sunt in fata casei tale, sunt cu Maria.

(Maria era a treaia nebuna a grupului nostru)

-Da, da, cobor si eu acum. Spun eu zambind.

Am coborat si m-am intalnit cu fetele, am plecat catre o pizz-erie la care obisnuiam sa mergem. Am intrat ne-am asezat, am comandat si am inceput sa vorbim, despre haine, seriale, noi cupluri si alte chestii de genu, barfe ca intre fete.

La masa de langa noi erau cativa baieti care se uitau la noi si zambeau, adica aratam super, dar nu le-am dat importanta, eu am deja o relatie cu Andrei, la care tin foarte mult.

M-a suna mama, asa ca am hotarat sa plecam, platim nota apoi plecam. Cand trecem pe langa masa acelor baieti, unul dintre ei ma prinde de mana.
-Esti foarte frumoasa, imi lasi si mie numarul tau telefon, poate iesim si noi pe undeva sa ne cunoastem!?
Ma intreb, oare toti baietii au aceeasi vrajeala ieftina cu care cred ca pot vraji orice fata?
-Multumesc, dar o sa te refuz, am deja un iubit. Spun eu zambind in timp ce fetele radeau, si plecam, in timp ce baietii ne admira.