Allice

2. Prea multa durere...

Era deja dimineata, era ziua mea de nastere, cand deschid ochii o vad pe mama ca se apropie de mine, ma trezesc, ma saruta usor pe frunte si imi ureaza ,,la multi ani!", o imbratisez strans si ii multumesc, pentru tot, atunci observ cum o lacrima se prelinge pe obrazul ei, citesc in ochii ei fericire si mandrie fata de mine, atunci tata intra in camera intrerupand momentul nostru mama-fica, vine mai aproape si ma ia in brate urandu-mi la multi ani! Ti-am facut clatite spune zambind, preferatele tale.

Dupa ce ma pregatesc cobor jos sa iau micul dejun.

Mai erau 2 ore pana incepea petrecerea, mama facea ultimele pregatiri ajutata de tatal meu, eu eram sus ma pregateam.

Mi-am luat rochia neagra cu spatele gol, eleganta dar in acelasi timp foarte sexy, pantofi negri din piele intoarsa cu platforma trebuia sa ies in evidenta, doar era ziua mea.

Mi-am ondulat paru, m-am machiat cu negru, imi place mult culoarea negru, si am ales si un ruj rosu, foarte rosu...eram gata, cand o aud pe Maria strigandu-ma de jos.

-Sarbatorito, te mai asteptam mult? Ne e sete!
-Vin acum!

Invitati deja incepusera sa soseasca. Cobor pe scari si toate privirile se intorc catre mine, adica aratam super, era ceva normal. In timp ce cobor il vad pe iubitul meu, Andrei care ma privea, fiind gelos pe baietii care ma priveau ceva mai insistent dar el stia ca am ochi doar pentru el, sau asa trebuia.

Ajung jos ii salut pe toti apoi merg la Andrei ma saruta si imi ureaza la multi ani si imi ofera si un buchet de trandafiri.

Incepe petrecerea, toata lumea se distreaza, insa pe mine ma retinea ceva, aveam un sentiment ciudat, simteam ca ceva se va intampla, merg sa il caut pe Andrei, cand vad ca el se saruta cu o fata, ma insala, chiar de ziua mea, ce nonorocit, merg la ei, nu sunt foarte surprinsi sa ma vada.

El nu se scuza si imi spune ca vrea sa ne despartim, ca si-a dat seama ca nu tine la mine, ca nu ne potrivim, ca eu sunt prea mica, auzind asta ma infurii.
-Esti un dobitoc, si cand ti-ai dat seama ca sunt pream mica pentru tine, cand prima zdreanta se da la tine si iti propune si ceva mai mult? Pleaca acum, si i-ati si zdreanta cu tine! El pleca fara sa comenteze, nu imi place sa fiu calacata in picioare, am plecat sa iau putin aer, nu avea rost sa plang nu merita, insa acel sentiment ca ceva se va intampla nu disparea, merg si incep sa ma distrez cu prietenii mei, la miezul noptii am taiat torul, si am continuat sa ne distram. Mama vine la mine si imi spune ca merge cu tata sa mai ia bauturi racoritoare.

Trecusera deja doua ore iar ei nu se intorsesera, inivitatii au plecat si eu sunt foarte ingrijorata, Maria si Monica au ramas cu mine, incerc incontinu sa dau de ei dar nimic, imi schimb hainele, ma imbrac in ceva mai lejer, imi iau o pereche de blugi negri si un tricou alb.
Deodata suna telefonul, era o asistenta. De ce ma suna o asistenta de pe telefonl tatei?. Atunci aud ca parintii mei au avut un accident de masina, erau in stare foarte grava, am inceput sa plang dar mi-am revenit in fire si am plecat spre spital. Cand am ajuns la spital mama isi recapatase cunostiinta si dorea sa ma vada neaparat. Intru, si o vad pe mama ranita foarte grav, abia o recunosc si izbucnesc in plans.
Ea imi spune cu greu sa ma asez langa ea si sa ascult ce are de spus.

-Allice, trebuie sa iti spun ceva... Spuse ea abia respirand.
-Nu, acum trebuie sa te odihnesti, vorbim dupa! Tata unde e, e bine, nu-i asa? Intreb asistenta, ea ezita sa imi raspuda.

Mama o roaga pe asistenta sa ne lase singure.
-Mama...
-Allice, te rog sa ma asculti, nu mai am mult timp.
-Nu spune asta!
-Tatal tau a murit la scurt timp de la accident.

Eu plangeam din ce in ce mai tare, si negam totul.

-...dar nu inainte de a-mi spune ,,Spune-i adevarul ficei noastre...tot adevarul"
-Ce adevar? Spun cu greu printre suspine
-Te rog sa ma asculti, si sa nu ma intrerupi! Noi nu suntem parintii tai boilogici dar te-am considerat intotdeauna fica noastra, noi nu am putut avea copii, am cautat in foarte multe case de copii, dar simteam ca nici un copil nu este pentru noi, pana cand tatal tau te-a adus acasa, el te gasise intr-un parc pe o banca, cineva te lasase acolo cu un bilet, (atunci mama scoase un bilet din buzunar), biletul asta il port cu mine de 16 ani, nu l-am citit niciodata, nu am avut niciodata curajul, te rog sa il citesti cand vei putea, tatal tau si cu mine te-am iubit enorm si suntem foarte mandrii de tine, ai fost intotdeauna speciala, am stiut din clipa cand te-am luat in brate ca tu esti ,,copilul nostru", in ziua urmatoare te-am adoptat, nu ti-am putut spune, nu am vrut sa te pierdem, sper ca ne vei putea ierta...( spuse femeia mai mult moarta decat vie)
-Nu, te rog, nu ma parasi! O sarut pe frunte, si spun printre suspine, vazand ca viata din ea se ofileste ca o floare...si isi da ultima suflare in fata ochilor mei...incep sa plang incontrolabil si o asistenta vine si ma scoate afara pentru a ma calma, in scurt timp ajung sora mamei, Amanda si sotul ei Aron si celelalte rude...

Vedeam cum viata mea este distrusa, cum raman singura, cum parintii mei, sau cei pe care i-am considerat parinti ma parasesc la fel si iubitul meu care acum nu mai este iubitul meu, totul se duce de rapa.

Simt ca mor desi traiesc...
Cand totul merge bine si frumos, vine viata si iti f**e o lovitura trezindu-te la realitate de ramai la pamant si simti ca nu mai ai de ce sa te ridici, si ca nu mai ai pentru cine sa lupti!!!