Prieteni din întâmplare

Opa!

Este duminică. Adaline a dormit până la ora 11 la prânz neîntoarsă.
Adaline: Bună dimineața soare! spune ea plină de viață.
Imediat s-a ridicat din pat și le-a trezit pe cele 2 prietene ale sale care au rămas peste noapte la ea acasă.
Adaline: Somnoroaselor! Trezirea!
Fran: E prea devreme!
Adaline: E 11:10!
Truly: Oh! Oricum nu avem ce face azi, așa că mai bine dormim.
Adaline: Asta crezi tu! Hai treziți-vă!
Fran: Bine, bine!
Fetele și-au făcut ruta de dimineață și după s-au dus în bucătărie să mănânce ceva.
Arlo: Neața fetelor!
Fran: Tu de când ești aici?
Arlo: De când am venit.
Truly: Foarte inteligent!
S-au așezat și ele la masă și au început să guste din mâncarea pregătită de mama Adalinei deși Arlo aproape terminase.
Adaline: Oliver când vine?
Arlo: A zis că are ceva de rezolvat și după vine.
DING-DONG!
Truly: Vorbind de lup...
Ada a alergat instant spre ușă și, deschizând ușa, l-a zărit pe unicul ei prieten neatent ce a accidentat-o, cu ochii albăstrui, părul zburlit și îmbrăcat lejer într-o bluză gri cu geaca sa de piele, blugi și converși.
Adaline: Oliver! spune ea îmbrățișându-l. Hai, intră!
Oliver: Dar ce întâmpinare! Ar trebui să trec mai des pe aici!
Truly: Gata cu fotosinteza! Hai la masă!
Oliver: Eu nu vreau decât un suc...am mâncat deja.
Fran: Cu cine?
Oliver: Cu Tess.
Arlo: Iar Tess este...
Oliver: ...iubita mea.
În acel moment, toată lumea a rămas șocată: Adaline aproape s-a înecat cu mâncarea iar, Fran a scuipat sucul pe fața lui Arlo.
Arlo: De ce-ai făcut asta? E o cămașă nouă!
Fran: Scuze! Aduc imediat un șervețel!
Oliver: Haideți oameni buni! Nu e chiar așa de necrezut că am o iubită!
Adaline: Da, așa e...numai că nu ne așteptam . De aceea nu ai fost de găsit ieri?
Oliver: Poate...
Arlo: Dar ai spus că nu le ai cu fetele.
Fran: S-a plictisit să fie forever alone, deșteptule!
Oliver: Da...cred că asta era. Plus că fata e chiar drăguță.
Adaline: Când ne-o prezinți?
Olver: La cină. Sunteți toți invitați la restaurantul tatălui ei. Se numește ,,Le refuge"
Truly: Tatăl ei se numește așa sau restaurantul? spune ea amuzată.
Oliver: Ha ha, ce haioasă ești!
Arlo: Dacă e așa drăguță Tess, știi dacă are o soră?
Oliver: Da...are o soră geamănă. Se numește Sarah și vine la cină dacă întrebi.
Arlo: Yey!
Truly: O să te părăsească imediat ce o să te vadă! zice ea răutăcioasă.
Arlo: Eu măcar am o întâlnire.
Instant Truly îi scoate limba lui Arlo în sens că e un nesimțit.
Adaline: Okay...abia aștept să o întâlnim pe viitoarea doamnă Tucker.
Oliver: Nu aș merge atât de departe.
Orele au trecut și toți prietenii Adalinei au plecat acasă pentru a se pregăti având în vedere cina unde aveau să le întâlnească pe Tess și Sarah.
Ada nu știa cu ce să se îmbrace pentru că se tot gândea la faptul că Tucker și-a găsi pe cineva chiar când lucrurile au devenit mai intense între cei doi dar, ideea i-a dispărut rapid din cap pentru că erau DOAR PRIETENI. Apoi a luat prima rochie pe care a găsit-o în dulap și s-a aranjat. La sfârșit, s-a uitat în oglindă și s-a gândit că un ruj roșu nu ar strica și după a spus:
Analine: Perfect!
Restaurantul era unul pretențios și se vedea de la o poștă că tatăl gemenelor era destul de bogat. Imediat ce a intrat, Ada a rămas plăcut surprinsă de eleganța localului și de oamenii ce își serveau cina liniștiți, stând la masă, discutând  la un pahar de vin. Ieșind din tranșă, ea observă o persoană ce îi tot facea semn cu mâna: era Oliver, așa că s-a îndreptat spre masa la care se aflau toți ceilalți. Era o masă nu prea mare, rotundă, la care stăteau Oliver lângă noua sa iubită deosebit de frumoasă ce avea un păr deosebit de lung cu șuvițe blonde, îmbrăcată într-o rochie crem, cu mâneci trei sferturi ce îi
venea perfect pe corpul său scund, aceasta semănând identic cu sora sa. Evident pentru că sunt gemene. Pe scaunele de alături stăteau Cooper, Truly, Fran și bineînțeles Arlo care încerca să o farmece pe Sarah. Încerca! După ce au făcut cunoștință, s-au uitat în meniu și și-au comandat mâncarea ce le-a plăcut cel mai mult având în vedere imaginile și descrierea din acesta. Imediat au început convorbirile cu subconștientul:
,,Adaline: Uite-i cum râd! Se potrivesc perfect!"
,,Subconștientul: Ai dreptate! Dar tu nu ești fericită pentru el."
,,Adaline: De ce nu aș fi? Sunt adorabili..."
,,Subconștientul: Dar...."
,,Adaline: Cu siguranță se va îndrăgosti lulea de ea, o va cere in căsătorie, vor avea 2 gemeni minunați, cu ochii albaștri ai lui Oliver și părul castaniu al Tessei, după vor fi fericiți până la adânci bătrâneți și din când în când își vor aminti de singuratica Adaline cu 20 de pisici obeze care stă singură într-o cabană părăsită."
,,Subconștientul: Okay...acum chiar ești paranoică! Parcă nu îți plăcea de el."
,,Adaline: Nu îmi place!"
,,Subconștientul: Siguuuur!"
,,Adaline: Doar că ochii ăia albaștri..."
,,Subconștientul: Iar începe!"
Oliver: Adaline! Adaline! spune el făcându-i cu mâna pentru a ieși din visare.
Adaline: Da! Ce e?
Oliver: Ești bine?
Adaline: Da...sunt foarte bine! Doar mă gândeam la.... mâncare! Da așa e! Mi-e foarte foame, spune ea ca pretext.
Oliver: Okay...
Fran: Deci, amorezilor, cum v-ați cunoscut?
Cooper: Deși nu voia mai întâi să iasă cu nicio fată...
Oliver: Lasă-ne pe noi să povestim.
Tess: Da...tata deține o pizzerie unde mai lucram și eu pentru că voiam să fac bani din munca mea și de la care Oliver tot comanda pizza. La un moment dat, eu livram pizza în acel cartier și am tot mers la Oliver acasă dar nu mi-a dat nicio șansă până acum câteva zile când m-a invitat la film. A fost foarte nasol filmul, dar...
Oliver: Hei! Ai zis că ți-a plăcut!
Tess: În fine...dar seriozitatea cu care urmărea acel film m-a dat gata. Era așa amuzantă privirea lui că am râs pe tot parcursul acestuia deși subiectul era unul sadic. După aceea, adică ieri, m-a întrebat dacă vreau să fiu iubita lui și am spus, bineînțeles, da! Cum să refuzi ochii ășia albaștri?
Adaline: Asta am spus și eu...murmură ea.
Tess: Pardon?
Adaline: Spuneam că sunteți adorabili!
Tess: Mulțumim!
Arlo: A venit mâncarea!
Sarah: Ești așa amuzant când vine vorba de mâncare!
Arlo: Ba nu! Tu ești drăguță!
Sarah: Ba nu! Tu ești!
,,Adaline: Bleah! N-am mai văzut atâția îndrăgostiți! Mi-e greață!"
,,Subconștientul: Ce crezi, ca mie nu? Doar suntem aceeași persoană!"
Continuând, cina s-a desfășurat cât se putea de normal(depinde ce înțelegeți prin ,,normal"): Arlo era în culmea fericirii pentru că restaurantul respectiv avea o mâncare delicioasă, Fran era îngrijorată pentru Adaline, cea din urmă încercând sa nu îndoaie fiecare tacâm care îi pica în mână, sentimentele sale fiind oarecum neutre având în vedere situația de față. După câteva ore, când toți termină de mâncat, este plătită masa si adolescenții se pregătesc de placare. Încercând să se ridice, Adaline împinge din greșeală un chelner ce avea în mână o tavă cu pahare de vin roșu. Și ce credeți? Da, acel vin a ajuns pe rochia ei albă de seară.
Adaline: Doamne! Nu pot să cred! De ce eu?
Chelnerul: Toate scuzele mele domnișoară! Vă aduc imediat un prosop! spune el panicat.
Adaline: Tu chiar crezi că scuzele tale idioate îmi salvează rochia? Arăt de parcă am născut un copil invizibil prin cezariană! țipă ea enervată.
Arlo: Uuuu! Și al cui e copilul? spune el amuzat, după care Sarah îi dă un cot în burtă.
Adaline: Daca nu taci, îți bag cravata aia pe gât și ți-o scot pe unde soarele nu răsare!
Fran: Hai la baie să vedem dacă putem salva rochia.
Cele două se strecoară printre mesele pline de oameni și își croiesc drum spre toaletă.
Adaline: E cea mai nașpa seară din viața mea!
Fran: Hai măi! Că nu prea purtai rochia asta!
Adaline: Nu e vorba doar de asta! Numai că.....nu știu cum să îți spun dar....uită-te la Oliver și Tess, sunt perfecți împreună! Chiar și Arlo pare că va avea o relație cu Sarah.
Fran: Pare!....uite ce e Ada: eu cred că îți place de Oliver! Să fim serioși acum! Nu poți nega ceva ce e evident!
Adaline: Ba pot!
Fran: Te-am văzut îndoind tacâmuri! Erau mai multe!
Adaline: Era un metal fain si voiam să văd dacă ar merge să îl îndoi.
Francesca imediat își dădu ochii peste cap, imediat văzând că ușa băii se dechidea, astfel intrând Tess cu zâmbetul ei strălucitor pe buze.
Tess: Ați reușit să o salvați?
Adaline: Pe cine?
Tess: Rochia!
Adaline: Aaaaa... păi, nu prea cred ca o să o mai port, așa că asta e!
Tess: A bun! Păi ar trebui să plecăm pentru că băieții s-au cam plictisit.
Fran: Așa este! Venim imediat! Numai sa îi spun ceva Adalinei și plecăm!
Adaline: De fapt, venim chiar acum că sunt chiar obosită.  spune ea grăbită, nevrând să continuie discuția sentimentală.
Până la urmă, gașca a plecat, cei 7 tineri despărțindu-se pentru a se duce la casele lor, contactul viziual dintre Ada și Oliver nefiind prea posibil în acel moment.
Imediat ce a ajuns acasă, Ada a fost întâmpinată de mama sa:
Amanda: Bună dragă! Ce faci? Cum a fost cina? Și......ce a pățit rochia ta? Ești la ciclu sau ceva? Ți-am spus să ai tampoane la tine întotdeauna!
Ada: Nu mamă! Cum să spui așa ceva? Nu! Ce doamne? A vărsat un chelner vinul pe mine!
Amanda: Aaaa ce bine! Ar trebui să faci un duș și să pui rochia asta la spălat! Haide! Iute, iute, repejor!
Adaline: Acuma mă duc!

Mda...nu sunt super fascinată de carte dar aștept să îmi vină ideile inițiale.
Pwp❤️
#keepcalmandread29