Tanara W vrea sa afle de ce orașul Y este învăluit în moarte o dată la 1 sau 2, sau mai multi ani , cerul se întunecă, iar pe străzi încep a hoinări etități terifiante și letale. Nimeni nu le știe proveniența sau motivul , doar se știe că în mijloc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Introducere
Actiunea se intampla in zilele noaste. Cateva informatii despre locul in care se petrece:
Se întâmplă ceva neobişnuit în oraşul despre care vorbim : oraşul Y. Odată la un an, doi, sau chiar mai multi, în cea mai apropiată zi de sâmbătă din mijlocul lunii august - cerul începe a se întuneca în miezul zilei, ajungând-se la o beznă totală. Apoi încep să se audă sunete sinistre si in scurt timp se vad ici și colo pe străzi voaluri purtate în aer, plutind deasupra solului care devin tot mai mari și încep să arate ca niște pânze de păianjen. În cele din urmă poate fi zărit un cap mumificat, aproape craniu , în capătul fiecăror astfel de pânze si niște mâini scheletice care atârnă fără vlagă în unitarul morții. Oamenii se adăpostesc în interiorul locuințelor lor sau al clădirilor, majoritatea fiind cel puțin o dată sfințite, pentru a evita întâlnirea cu aceste entități care la urma urmei încep să scoată sunete terifiante precum un muget de monstru ce se aude tot mai tare, tot mai disperat. Oricine are oroarea de a rămâne afară și de a se întâlni cu vreo astfel de aratare, îi este consumată toată esența, trupul devenindu-i asemănător nisipului, pe care un suflu puternic îl risipește în întregime către stafia înfiorătoare și înfometată, nemairămânând nimic din persoana respectivă.
Aceste arătări hoinăresc întreaga zi, care de fapt e lipsită de lumină, iar la ora 12 noaptea, toate dispar brusc si fără urmă. Unii zic ca e moartea însăși, divizată în voaluri macabre pentru a putea cuprinde cât se poate de multe suflete. Ideea este că nimeni nu a scăpat viu până acum de la o asemenea întâlnire odată ajuns în fața pânzei morții ; nimeni nu cunoaște cauza sau soluția, doar efectul. Alții au încercat să se apropie și să filmeze: au fost consumați numaidecât, iar aparatul de filmat nu a prins nimic : omul se vedea viu și nevătămat, după care dispare . Nicio înregistrare nu a funcționat. Fie că era întuneric sau lumină artificială pe străzi, entitățile cafenii nu se vedeau pe camera de filmat, însă cu ochiul liber, da. Numai oamenii puteau fi consumați. Animalele și păsările nu; acestea rămâneau tăcute și cât mai nemișcate cu putință, însă erau și unele care se mișcau sau zburau prin voalurile mortale : nu pățeau absolut nimic. Adevărul este că nimănui nu i-a trecut prin minte să înfrunte entitățile ajutat de Dumnezeu, deși acela era singurul lucru care putea să aibă vreun efect asupra lor, deoarece majoritatea oamenilor erau prea îngroziți pentru a lua vreo inițiativă sau a se apropia de ele.
Destul de multe persoane se adăposteau și în biserici. Alții prea curioși stăteau în ușa sau pe scări pentru a putea vedea voalurile morții. Arătările, văzând lume adunata, se apropiau avide de biserică, însă ajungând aproape de prag își schimbau brusc sensul, căutând să se depărteze cât mai repede. Curioșii de pe scări rămâneau înspaimantati la vederea atât de aproape ale acestor stafii, dar nu puteau fi consumați, căci erau în pragul casei Domnului și acest lucru îi proteja. Unii își făceau cruce, alții își acopereau ochii, alții fugeau înăuntru înfricoșați. Având în vedere că un cap stafidit venea direct si cu viteză înspre ei, oricine ar fi îngrozit - te fac să simți că într-adevăr îți vine sfârșitul .
