Învãțând să iubesc

~1~

-Neața' mamii! Spun eu intrând în încăperea plină de aburi și miros de mâncare.
- Neața' Ana, vezi că trebuie să mergi după cumpărături și să plătești abonamentele...Începe să predice mama, ființa care o iubesc cel mai mult pe lume.
-Acum m-am trezit, este dimineață șii...afară plouă!? Strig eu aruncând privirea pe geamul lat care ocupa jumătate din perete.
Când plouă, toată dispoziția bună a persoanelor din casa asta dispare, rămănând doar niște fețe mohorâte, ca la o înmormântare.
-Bine, dar du-te să te îmbraci că pornești când se oprește ploaia, am nevoie de niște foi de Burek, pentru deseară.
- Buun, șefa! Spun eu plasându-i un sărut pe obrazul pistruiat și ușor ridat.
Trec prin fața camerei fratelui meu și mă opresc când aud sunete scoase de o chitară neacordată. Deschid ușa și îl văd pe mucos cum se chinuie să poziționeze degetele pe corzile chitarei, strâmbându-se.
-Tu chiar vrei să devii vedetă? Îl întreb,râzând și făcându-l să tresară.
Alex, un blond de 11 ani care frânge inimi și care judecă mai ceva ca un adult..Este fratele meu, chiar dacă mai mereu îmi face numai probleme, îl iubesc, n-am ce să fac.

După două ore în care m-am făcut că mă pregătesc de plecare, dar defapt mă uitam pe tavan și ascultam muzică, nevrând să mă dezlipesc de pat...În sfârșit am ieșit afară împinsă de mama, cu ditamai hârtia pe care erau enumerate lucrurile ce trebuia să le cumpăr.
Afară, un vânt ca-n filmele de groază, nimeni nu e pe stradă, totul pustiu, doar eu merg pe jos, că nu puteam să îl rog pe David, vecinul, să mă ducă cu mașina ,a mamei mele fiind la reparat..
În sfârștit, peste vreo două zeci de minute..am ajuns la Supermarket, apuc un căruț și intru înăuntru, unde eram măcar ferită de vând.
Cam o oră mi-a luat să fac toate cumpăraturile, ziceai că vine apocalipsa și eu trebuia să iau provizii pentru un an, când o să stăm într-o pivniță cu ușă anti-detoate (prea multe filme).
La ieșirea din imensul magazin, îmi pun cele trei sacoșe pline lângă picioare și îmi iau telefonul, pentru a-mi chema un taxi, pentru că nu sunt super women să car eu toate plasele acelea..plus că amenința, prin stropii de ploaie și prin cerul fumuriu, că urma o furtună zdravănă.

Nu după mult timp vine și taxi-ul.. Cel puțin nu am înghețat, nu mult..
Din automobil coboară un bărbat cu un hanorac negru cu gluga pusă în cap și extrem de înalt și se oferă să îmi ia el plasele, băgându-le în portbagaj.
Nu am reușit să îi văd fața nici când am intrat în mașină, el purtând în continuare gluga.

Felul meu de a fii...curioasă!
Chiar voiam să îi văd fața, bine că m-am putut abține să nu mă uit spre el așa mult.

Liniște.. Fiind așezată în dreapta șoferului am văzut imediat când și-a dat gluga jos, de după ea ivindu-se un val de păr negru și bogat.
Drăguț... Ochii negrii, trăsăturile feței fine, niște buze..
-Unde?
M-a întrerupt din gândirea mea..o voce groasă și masculină.
Nu am înțeles la ce se referea..
-Destinația! Continuă el, văzând că eram încurcată.
Acum mi-am dat seama că nu i-am spus unde să mă ducă, ce zăbunită!
-Amm..da, pe strada Plopilor, nr 1! Spun eu repede, dar și bâlbăită..puți rușinată de situație
-Bine. Raspunde aruncându-mi un zâmbet fermecător, arătându-și dantura albă, perfectă.
-Apropo, Marius! Spune el întinzându-mi mâna stângă peste cealaltă, care ținea volanul.
Părea de vreo 24 de ani..simpatic, manierat, hmm..o captură faină (haha, glumesc)
-Ana, încântată
-La fel, ce furtună urmează..foaii. Spune brunetul încercând să facă conversație, liniștea devenind apăsătoare.
-Daa..și mai ale să fi la lucru pe vremea asta..
-Mie îmi spui? Dar în zilele astea ce poți să faci? Mai ales în țara noastră..
- Hmm..spirit democratic..Ca mine, despre acest subiect aș putea vorbi zile întregi! Spun eu, neputându-mă abține să îmi afișez entuziasmul față de tema conversației.
- Și eu la fel..păcat că am ajuns.. Zise chipeșul arătând cu degetl spre parbriz.
-Mmm..da, păcat.

Deschid ușa și când dau să cobor îmi agăț tenesul de scaun și.......cad cu botul fix într-o băltoacă.
Îmi vine să mor de rușine...îl aud pe Marius cum râde.
-Chiar aici ai parcat! Spun eu enervată, ridicându-mă fără să accept mâna lui întinsă ca să mă ajute.
Roșie la față, plină de noroi și tremurând de frig mă îndrept spre portbagaj și îl deschid pentru a-mi lua plasele singură
-Scuze, ar trebui să mă arunc și eu în baltă...cum să nu fi văzut eu balta, că parcam mai încolo
Deși se simțea o notă de aroganță în vocea lui, am început să râd și eu, când mi-am dat seama de ipostaza în care eram.

Am dus până la intrare plasele, ajutată de șofer, i-am plătit și, înainte să intre în mașină îmi strigă:
-Mă bucur că te-am cunoscut, străino!
Nu știu de ce mi-a spus așa, dar mi-a plăcut..
-Mie nu! Îi răspund cu zâmbetul pe buze.

Îl văd cum dispare de după geamurile negre ale mașinii galbene și oftez neutru.
Intru în casă și mama mă întâmpină mirată și imi ia plasele din mână.
-Tu ce ai pățit? Întreabă deja amuzată și ea.
-Nimic, doar că mi-am agățat piciorul într-un taxi de doi bani!
Spun în drum spre camera mea, neândrăznind să mă adresez mamei cu cuvinte mai urâte.

După un duș fierbine îmi îmbrac pijamalele albastre, îmi leg părul întrun coc și mă pun să citesc o carte superbă "Ciocniri cu scântei".
Nu mă pot concentra prea mult..gândul îmi fuge la Marius...Mmm..super! Tocmai la unul ca el, necunoscut, din prima fițos și..cu un loc de muncă..Ca-n România, la unul ca el mă gândesc!
Și nu știu de ce...

Bună!!
Mă numesc Maria, aceasta e prima carte scrisă din viața mea, și sper să vă placă!
Dacă este vreo greșeală în text, gramaticală sauu...etc, o voi corecta, când voi termina cartea.
:) puteți lăsa în comentarii părerea voastră fiindă mă ajută foarte mult, de asemenea m-ar ajuta și un vot, extrem de mult..
Mulțumesc!!  <3