Ken... [Liam Payne fan-fiction]

6. Să continuăm...

  Nu știu ce gânduri le zburdau prin cap băieților, dar eu cu siguranță speram să nu-mi sară inima din piept, la ce salsa dansa în acel moment.

  În fine. Ce a urmat a fost:

 - De ce ai crezut că a spus „cană” ? întrebase Payne, cu un rânjet ieșind la iveală.

  Cu toate că Payne mai avea puțin și chicotea de-a binelea, zâmbetul adorabil al blondului dispăruse. În locul său, o privire serioasă cu urme de îngrijorări și-a făcut apariția.

 - Putem discuta puțin ? spuse către mine.

 - Ăă, sigur, am răspuns, șovăielnică.

  Ne-am dus la 5-6 metri distanță de Payne și m-a întrebat:.

 - Ești cumva...

 - Surdă ? Da.

  Așa poker-face nu am mai văzut, sincer vă spun. Îmi părea rău de el. Dar și mai rău îmi părea de mine.

  S-a apropiat de mine și m-a sărutat scurt, după care a plecat. Dându-i un ghiont lui Liam, mi-a zâmbit și dus a fost.

  Nu înțeleg. De ce ar face asta ? Nu sunt fană, nici nu știu ce voci au. Oare vrea să mă simt și mai rău ? Da ? Nu... Oricum... Vă aștept sfaturile, plăcintelor.

                                                                                                  - Kendra