10. Salut, James

81 5 2
                                    

   Mă plimbam pe Walk Mark 21st Street şi căscam ochii la poşete la care pot doar visa, ''mulţumită'' banilor căştigaţi de mine din absolut nimic. Nu ştiu ce m-aş face fără voi. Ei bine, cum cerul părea a cânta o melodie de înviorare şi vremea ţinea cu mine, am intrat în magazin să-mi încerc norocul. Ştiţi cum se spune, dacă vremea îţi zâmbeşte, norocul îţi surâde.

   Deci am avut un noroc de mi-a picat nasul.

   Ghici pe cine am văzut acolo. Hah, asta-i pentru Marie. Gen... acolo era James. Dar ăla blond. Da, e ciudat. Şi mai ciudat e că atunci când m-a văzut, a schiţat un zâmbet, după care a continuat să pipăie fiecare geantă şi să se uite la preţ, cu o mutră serioasă. 

   Recunosc faptul că am stat acolo doar pentru a urmări ce face. Desigur, ascundeam intenţia asta prin plimbarea ochilor de la o poşetă la alta. Ah, şi am văzut una foarte drăguţă, roz. 

   Oricum, într-un final am ieşit şi m-am lipit de perete, aşteptând să iasă James. Voiam doar să-l salut. Culmea este că a început să plouă. 

   Ştiţi ce mai e culmea ? 

Ken... [Liam Payne fan-fiction]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum