Când pe cerul fără margini,
Tu-mi eşti lună, eu ţi-s soare,
Când în lumea asta mare
Mă mistuie-a ta chemare...
Tu străluci ca giuvaierul,
Eu apar precum misterul,
Două roze din grădină
Tu si eu... Cine-i de vină?
Tu mă chemi, mă ai, m-alungi,
Eu dispar iar tu-ncet plângi,
Şi te mint şi mor uşor,
Chinuită de-al tău dor...
