Melissa

Vechea casa

E ora 1:26 si ma trezesc cu noaptea in cap.Eu si cu tata trebuie sa plecăm spre vechea casa de vacanta din Manhattan.Aseară mi-am facut toate bagajele stiind ca ma asteapta o zi obositoare.Casa din Manhattan era veche de peste 46 de ani.Am copilărit acolo,pana pe la 4 ani când ceva s-a intamplat...avusesem un cosmar ingrozitor in care aparea si mama.Un cosmar în care vedeam cum moare propria mama.Si când aveam vreo 7 ani,mama a murit datorita unei boli incurabile...în fine...Si acel cosmar pur si simplu m-a facut sa cred ca mama poate sa dispară in orice moment .Îmi era frica sa dorm singura asa ca mergeam în camera mamei si a tatălui meu si dormeam cu ei... si pana la urma au decis sa ne mutam intr-un apartament micut dar sofisticat si care ne oferea toate conditiile necesare si am locuit acolo pana în prezent...Un alt motiv pentru care acum ma mut cu tatăl meu in casa veche este faptul ca tata nu se poate descurca financiar,noi stând cu chirie în apartament si tata neavând un salariu foarte mare,pe când casa era a noastra,era mult mai mare,dar neatinsă de picior de om de peste 14 ani...sa trecem peste...nu îmi va placea casa.
Ah,e 1:49.
Îmi iau geamantanul si geanta si ma indrept cu tata spre masina.
-Ai luat tot?Sa nu te trezesti după ca ai uitat ceva,zice tata.
-Nu am uitat nimic.Nu mai am 5 ani ca sa uit jucăriile de plus si acadelele,spun eu în gluma.
-Tot fetita mea esti,spune tata imbratisandu-ma.
-O sa îmi fie dor de locul asta,spun eu.O lacrimă fierbinte ca focul îmi străpunge obrazul rece,ca de gheata...
-Si mie,dar hai sa mergem ca după prindem trafic.
-Okay,zic eu aruncând bagajele în portbagaj...
Ma urc în masina,îmi pun centura o data cu tata si pornim.Pana la Manhattan era drum lung,nu stiu mai exact câți kilometri,dar oricum drumul dura în jur de 8 ore fara oprire.
Suntem pe autostradă alaturi de alte câteva masini care se îndreptau spre nicaieri in lumina cerului mov ca o floare infinita.Faruruile mașinilor ce erau pe partea opusă te orbeau,si te faceau sa vezi doar alb în fața ochiilor pentru 2 secunde.
Ajungem la o benzinarie destul de stranie.Oprim iar eu ma duc sa îmi cumpăr o cafea pentru ca îmi picau ochii de somn si am zis ca poate cafea ma mai trezeste la realitate.În benzinarie luminile neoanelor palpaiau si îți dădeau o senzatie ciudata,care pe mine ma incomoda si ma facea sa tremur putin.Cumpăr cafeaua si ma duc la masina.
Pornim din nou.Si ma uitam pe geam savurandu-mi cafeaua caldă...Încet soarele începe si răsare iar cerul îsi schimba culoarea în fiecare minut,fiind ca un cameleon.Soarele se ridica maestuos din zare si incepea sa lumineze calea tuturor.Vântul batea printre florile multicolore si făcu firele de iarbă sa tremure încetișor.Am mers  4 ore fara oprire si ajunsesem intr-un satuc ciudat cu câteva case parasite.Era pustiu si tata încetini viteza pentru ca erau serpentine la tot pasul.Ma uit pe geam iar intr-una din case vad pe cineva care se holba la mine,cu un zâmbet malefic pe chip care m-a înfricosat si care m-a facut sa urlu în interiorul meu.Il îndemn pe tată sa se grăbească spunând ca am nevoie la toaleta.
-Du-te în tufisuri daca e atât de urgent!
-Tata,nuu.Când ajungem la urmatoarea benzinarie?întreb eu speriată de acel chip.
-30 minute...mai rezisti?zice el.
-Aham.
Ma uit în spate si nu vad pe nimeni si ma gândesc ca mi s-a părut sau ca nu stiu...pur si simplu era un om poate tot în trecere...
Trecând peste,mai mergem si ajungem în Manhattan unde se afla casa noastra.Spre surprinderea mea orasul arata destul de bine.Ma asteptam sa fie exact ca inainte,dar m-am înselat.Erau multe case si peste tot oameni veseli.
-Tata?!Nu ne oprim?il întreb eu.
-Noi stam în cealaltă parte a orasului.Ai uitat?
-A,da...spun eu cu dezamăgire în suflet.Crezi ca orasul s-a schimbat?
-Orasul e la fel de peste 6 decenii si crezi ca s-a schimbat?zice tata râzând.
-Deci la fel de oribil ca acum mult timp,nu-i asa?zic eu.
-Probabil,scumpo...
În mintea mea incep sa ma gândesc cât de oribil poate fi un oras si mai ales o casă atât de veche precum a noastra...dar vorbisem cu tata si zicea ca a rugat pe cineva din apropiere sa vina sa facă curățenie prin casa deci poate nu era atât de multa mizerie..Ajungem în dreptul porții noastre care era la fel de murdară ca acum 14 ani.Intrăm pe poarta si lăsăm bagajele în dreptul usii negre de fier.Tata cauta cheile de la vechea usa,iar eu de curiozitate am apăsat pe clanta si usa se deschise...deci cineva trecuse pe acolo.