Melissa

Ce s-a intamplat?

Usa se deschise scartaind ca una de peste 1 secol.Totul era...atât de îngrozitor.Peste tot era sânge si numai panza de păianjeni,o tona de praf care te făcea sa te sufoci si  un miros îngrozitor de cadavru putrezit.
-Tata?!Nu ai zis ca ai chemat pe cineva?Crezi ca nu a observat asta?spun eu aproape lesinand.
-Melissa,iesi acum de aici,sun la poliție!exclama tata...ALO?!Buna ziua,e ceva urgent veniti vă rog pe strada Hilson numarul 28..
Iar după am iesit din acel container.Pur si simplu parcă ma detasasem de lume,parca nu mai auzeam,nu mai vedeam si nu mai simteam absolut nimic....Eram ca închisă intr-o temniță fara scăpare si fiind socata,m-am prăbusit pe pietriș...
Ma trezesc la spital,întinsă pe pat si simțind acel miros de medicamente,ca în orice spital.Vedeam neclar si puteam sa descifrez doar o silueta care statea pe un fotoliu langa patul meu.Era o asistenta tânăra de 25-26 de ani.Ma intreaba:
-Hiii!Te-ai trezit!Esti bine,te doare ceva?
-Ăăăăă,sunt perfect,nu ma doare nimic,spun eu ridicandu-ma din acel pat.
-Nuu,nu te ridica.Mai trebuie sa te odihnesti,drăguță.Il chem pe doctor sa te vadă pentru o clipa, da?Sa nu pleci!
-Okay,spun eu,încă putin amețită.
Asistenta topai pana la iesirea din acea sala.Afara il puteam auzi pe tata care se certa cu un om la telefon,acel om fiind primarul.Tata era foarte manios si revoltat in legătură cu casa noastră,pentru ca era responsabilitatea orasului sa aiba grija de locuința.
Intra doctorul care avea o listă în mâna si pe care completa ceva.Mi-a dat o pastilă si m-a ajutat sa ma ridic.Mi-a dat fisa de externare si m-a rugat sa o semnez în locul tatalui,fiind majora.Am luat  de fisa si la iesirea din spital am aruncat-o la primul cos de gunoi,pentru ca oricum nimănui nu ii pasa de sănătatea locuitorilor din Manhattan.Tata porni masina si începu sa îmi povestească despre discutia cu primarul:
-Primarul a dat acordul unor tineri sa ne devasteze casa cu ocazia sărbătorii de Halloween!Tinerii au zis ca e casa perfecta pentru asta fiindcă era langa pădure si te inspaimanta!Au distrus toata mobila,peretii si tot ce era mai de pret in acea casa!
-Tata,oricum era veche.Era groaznică,nu te mai supăra atât de mult!Găsim noi o solutie,zic eu.
-Solutia de a cersi!O casă nu costă cat o perche de pantaloni,Melissa!se rasti tata la mine.
-O rezolv eu!am urlat.Opreste masina!
Tata a oprit masina si am coborât trantind portiera.Am luat-o printr-un parc pustiu si m-am îndreptat catre primărie.Am deschis usa primăriei si l-am pus pe paznic sa ma ducă pana in biroul primarului.Logic ca nu m-a condus pana acolo asa ca am luat liftul si am cautat biroul lui prin toata acea primărie imensa.Am gasit biroul lui si am intrat ca un fulger:
-Ce se va intampla cu casa mea?Huh?Tu ai unde dormi si unde sa locuiesti nu-i asa?Ai face bine sa îmi oferi o locuinta altfel o patesti si toata reputația ta de "primar perfect" se va duce de râpă!
-Da,v-am inteles problema domnisoara,dar nu o pot rezolva,nu aveți cum sa înțelegeți cat este de complicat sa vă găsim o locuinta noua intr-un timp atât de scurt.
-Si tu nu înțelegi cat e de complicat sa dormi intr-o masina!
-Domnisoara,eu v-am vorbit cu calm si ar fi politicos ca si dumneavoastra sa faceti la fel,nu credeti?
-Nu in conditiile în care nu am unde sa dorm!
-Am inteles asta si o vom rezolva cât de curând.
-Curând când?Anul viitor?Peste doi ani?
-In jur de 4-5 luni.
-4-5 luni?Ma duc sa depun plângere!
-Stați!Este o locuinta in inima pădurii,unde este liniste si va puteti desfasura toate activitățile lucrative si personale...Va puteti vizita chiar acum noua locuinta!
-Vreau sa vii cu mine in caz de orice!
Iar primarul mi-a prezentat o locuinta modesta la exterior dar care era ca o vilă în interior spre mirarea mea.
-Tata se va bucura!îmi zic eu.
L-am sunat pe tata sa vina si sa isi vadă noua casă si el s-a bucurat mai mult ca niciodata.M-am simtit atât de mândră de mine vazandu-l pe tată ca e fericit .Nu prea l-am mai vazut zambind de la moartea mamei.Pentru ca am dus o viata modesta,tata nu avea prea multe ocazii sa fie fericit cu adevarat.Si am vazut bucuria in ochii lui,inundati in lacrimi dulci.