Melissa

Ceva nu e bine

Ajung acasa si in continuare ma gândesc la profesorul acela.Parea o persoana foarte cunoscuta,dar totusi nu puteam sa imi dau seama cine e de fapt.

Stau in camera mea si incep sa caut informatii despre Academia Avalon.Date,profesori,inaugurare si cat mai multe informatii.Aflu ca este un liceu vechi,din 1958,dar care a fost renovat si reorganizat între timp.Ciudat e ca nu am gasit legende sau date istorice despre liceu.

Trec câteva ore si imi dau seama ca se apropie miezul noptii.Urc in pod,ca sa caut cutia unde aveam cateva poze si amintiri cu mama.Incerc sa aprind becul,dar era ars asa ca aprind lumina de pe hol si laterna telefonului.Era bezna,dar tot  doream sa gasesc cutia. Merg pana in capătul podului si gasesc un fel de usa,ascunsa dupa o perdea.Incerc sa o deschid,dar nu functiona.Incep sa caut o posibila cheie care ar putea sa deschidă usa dar întunericul imi îngreuna munca,asa ca renunt.

Dimineata,revin in pod,si gasesc cutia cu poze,dar in schimb usa si perdeaua dispăruseră,deci probabil mi-am imaginat aceste lucruri,fiind obosita sau pur si simplu le-am confundat cu o pătură si o plasa de tantari veche.
Azi e zi libera la scoala si profit de asta mergând in parc si cunoscând împrejurimile Manhattanului.

M-am plimbat printr-un parc vechi,unde am dat de Ema,o prietenă cu care ma jucam in perioada copilariei.
-Ema?Chiar tu esti?
-Mel?Te-ai intors in Manhattan,spune ea imbratisandu-ma.
-Doamne,ma bucur sa te vad atat de mult,Emaa!Cum ai fost in toti anii astia?Cum mai e orasul?Ce mai face Edd,fratele tau?
-O,Doamne sunt atat de fercita sa te vad...Avem atat de multe sa vorbim!
-Ema,hai sa dormi la mine acasa ca sa avem timp sa vorbim.
-Haide!

Pe drum Ema mi-a povestit despre tot ce s-a intamplat in ultima vreme cu familia,prietenii si liceul unde invata.
-Ce s-a intamplat cu orasul?Totul pare atat de straniu si...
-Pai,e mult de povestit.Dupa ce ai plecat de aici,au avut loc tot felul de disparitii in oras.Un om a inceput sa urmărească si sa răpească copii din cartier. Au dispărut mulți adolescenti,copii,bebeluși si pentru siguranta tuturor,primaria Manhattanului a interzis paradele,petrecerile.Politia nu a gasit nicio victima rapita,zice Ema cu lacrimi in ochi.Nu l-au gasit nici pe Edd.

Pentru un moment,am putut sa vad ca in ochii Emei,o mica lume se spulbera.Disparitia fratelui ei a marcat-o definitv.Am putut sa observ cat de dezamagita poate fi si am imbratisat-o puternic,încercând sa o incarc cu energii pozitive.

-Omul ala e asa de crudd.Nici macar nu a oferit o recompensă sau orice ca sa il aducem acasa pe Edd...Au trecut 4 ani,sopteste Ema tragandu-si nasul.Mi-e dor de el....
-Imi pare rau...zic eu imbratisand-o pe Ema a doua oara.

Ma întreb cum de cineva atat de nepăsător si atat de egoist ar putea face asa ceva.O înțelegeam perfect pe Ema,pentru ca stiam cum e sa iti fie dor de cineva zilnic si sa speri ca se va întoarce si totusi sa nu o faca.Existau sanse ca totusi Edd sa se intoarca la un moment dat,dar anii au ruinat ultima speranța a Emei.Edd era un copil atat de inocent si atat de binevoitor,si imi amintesc ca mereu voia sa se joace de-a piratii cu mine si cu Ema...

Ajungem acasa si ii amintesc lui tata de Ema.Spre surprinderea mea,il gasesc pe tata in pod căutând câteva carti prăfuite.

-Buna,tata!O mai tii minte pe Ema?
-Da sigur,ce mai faci?Cum mai e taica-tu?
-Foarte bine.Dumneavoastra cum sunteti?
-Eu?!Bine,chiar foarte bine.Sunt fericit ca ne-am intors aici,spune tata zambind.Vreti sa comand o pizza?Sau...?!
-Da,ar fi ok,tata.Daca e ceva ma găsesti in camera.
-Ok,Mel.Distractie placuta,!zice tata.

Eu si cu Ema începem sa vorbim despre materiile de la scoala...si imi amintesc de profesorul  istorie care încă mi se pare cunoscut...