Stateam pe jos. Sangele imi curgea din rani si lacrimile curgeau si ele ca un rau. Suspinam incet si ma gandeam la viata mea. Este de rahat, totul este de rahat. M-am ridicat de pe jos. Ma sprijineam de ce puteam ca sa nu cad.
M-am sters la ochi si mi-am tras nasul. Nici nu mi-am dat seama cat de tare plang.
M-am asezat pe scaunul de la birou si am luat o foaie si un pix. Am inceput sa scriu.
Draga cititorule,
Nu inteleg de ce continui sa scriu. Poate pentru a-mi descarca sentimentele. Ma simt ciudat, cateodata imi vine sa plang fara motiv. Cateodata rad, tot fara motiv. Fac lucruri fara motiv. Si ma simt ciudat.
Acum m-am taiat. Ma rog, nu-i ceva ce nu am mai facut, nu-i ceva nou. A cam devenit un obicei.
Ma tai, dar niciodata nu ma tai adanc ca sa mor. Poate cineva nu ma vrea moarta. Dar eu vreau sa mor. Nu mai are niciun rost sa stau pe aceasta lume. Toata lumea este perfecta, inafara de mine.
Poate o sa mai scriu. Poate...
Cu drag,
eu.
Am luat scrisoare si am pus-o in sertarul unde am pus-o si pe cealalta. Am vrut sa inchid sertarul dar am observat ceva. Scrisoarea cealalta nu mai era acolo.
Cine mi-a luat-o?
