Always and forever

Capitolul 5.

  -Iti place sa te lasi așteptata?m-a intrebat zâmbind in colțul gurii si apropiindu-se încet spre mine. M-a tras mai aproape de el si m-a sărutat usor,pe obraz. Nu ai mai rezistat fara mine,nu?
   -Pot foarte usor sa urc înapoi,sa stii,i-am spus întorcându-ma . M-a prins imediat de mana.
  -E haide,am glumit cu tine. Chiar voiam sa iti mulțumesc ca m-ai scos din casa de nebuni.
  -Mhm?
  -Urca in masina,e frig.O sa iti povestesc in drum spre locul meu preferat din capitala.
Am urcat in masina fara sa comentez.Ma scotea din sărite chestia asta,jur.Eu tot timpul am fost genul de persoana cu propria părere,încăpățânată,care sa nu faca niciodată dupa cum vrea altcineva. Dar el avea o putere de convingere in tonul sau,care ma facea sa nu scot efectiv niciun sunet.
   -Totul a inceput de la faza cu accidentul,a spus făcându-ma sa tresar . Ma rog,Cale e ok,ma bucur foarte tare..dar e treaba cu procesul. Eu nu sunt de acord cu asa ceva si nu imi doresc sa ma implic prea mult. Acum el s-a indragostit de tipa asta,prietena tipului care a provocat accidentul. Din nou,nu am stat sa ascult prea multe pentru ca eu nu sunt ca restul băiețiilor..cu sfaturi.Sunt mai mult..genul singuratic,mi-a spus.
M-am uitat la el si am lasat capul in jos.Imi era dor de prietenul meu.Afara începuse sa ploua.Daca iubeam un lucru la București,acela era sa ma plimb noaptea cu masina.Iubeam luminile si faptul ca dispărea din aglomerație.Iar faptul ca prietenul sau se îndrăgostise de mine,ma făcea sa ma simt groaznic.
-La ce te gândești?m-a intrebat,atingandu-ma usor pe picior.
-La nimic,i-am spus si m-am întins si mai mult in scaun.
-Esti ca o pisicuta,a spus si a inceput sa rada.Avem si noi una acasa,ma rog ..Sorin are.
   - Si iti doresti si tu una?
   -Doar daca tu esti aceea,a spus si am inceput sa radem amândoi.
   -Pot sa fumez ?am intrebat in timp ce imi aprindeam deja tigara.
A mârâit putin si a apăsat pe butonul care a lasat geamul in jos .
    -E foarte drăguța mutrita asta a ta.
    -Eu cred ca tu ma consideri pe mine dragut..altfel de ce ma sunai asa de repede? Nu stiam ca poti cuceri asa usor fetele la biblioteca,a spus si a zâmbit la mine.
    -Dar nu m-ai cucerit,nu aveam cu cine sa imi ocup timpul.
    -A da? A tras masina pe partea dreapta,s-a aplecat peste mine si a deschis usa.Poti sa cobori,atunci.
    -Esti foarte glumeț,i-am spus in timp ce am închis usa.A continuat sa stea aplecat peste mine,uitându-se fix in ochii mei.
   -Nu vreau sa mai fii ironica cu mine,vreau sa fim sinceri unul cu celălalt. Dar acum serios trebuie sa te dai jos,am ajuns.
Am coborat din masina.Muream de frig si începuse sa ploua si mai tare.
   -Hai,a spus si m-a tras spre usa clădirii din fata mea.A forțat-o putin si am intrat.A aprins o lumina ce pâlpâia vag.M-am uitat in jur.Parea ca un fost teatru,părăsit.
   -Ar trebui sa imi fie frica?
    -Nu,prostuțo.Cu toate ca nu avem voie sa fim aici.Te-am adus aici pentru ca vreau sa fii spectatorul meu in seara asta.Aici vin mereu,cand am o stare naspa.
M-a tras de mana si m-a asezat pe un scaun.A urcat pe scena si a aprins o lumina.
  -Stii,am avut un vis.Ma visam pe marile scenele ale lumii..New York,Paris,Londra,Viena..ma visam dansând,visam ca lumea ma aplauda,eram in centrul atenției..si am ajuns sa fac muzica,alături de trei persoane dedicate,cu multă ambiție..nu regret,mi-am facut o familie..
A apăsat butonul de play si a inceput sa danseze.L-as fi putut privi,ore in șir.Era asa de pasional,dedicat in tot ce făcea,își expunea orice emoție,te făcea sa simți momentul alături de el.Pentru mine in momentul ala,el însemna arta.Piele mi se făcuse de găina pe mâini.Priveam un om care a ajuns acolo unde este prin ambiție si dedicare.S-a oprit si a coborat in fata mea.Rasufla.
  -Sa nu te oprești niciodată din ce faci..iti promit ca voi sta in primul rând cand vei urca pe una din marile scene.
  -Imi promiți?
Am dat din cap si m-am uitat fix in ochii lui.S-a apropiat de mine si mi-a luat fata in palme.Si-a lipit buzele de ale mele,in timp ce se juca cu mana prin parul meu.M-a mușcat usor de buza si s-a dat un pas in spate.
   -Sper sa nu ma îndrăgostesc,a spus in timp ce a zâmbit in colțul gurii.  

**
  -Uite-l,a spus Sorin in timp ce i-a întins lui Cale telefonul.
   -Ce ar trebui sa fac cu numărul acesta?a intrebat Cale nedumerit.
  -E numărul fetei de la spital,nu ma intreba cum am facut rost de el,doar sun-o..si nu ii spune lui Urs,a spus acesta in timp ce i-a facut cu ochiul si a iesit din camera.
S-a uitat timp de câteva secunde la numărul acela.Nu stia ce sa ii spună,stia doar ca vrea sa o vada iar si sa vorbească cu ea.Sa o asculte si sa o privească,fara a face altceva. Stia ca nu e bine ce face dar a preferat sa își asculte inima,nu creierul.S-a asezat Turcește in mijlocul patului.

-Ma suna cineva,am spus in timp ce m-am îndepărtat de Juno.
-Hei,eu sunt,Cale...te-am sunat pentru ca imi era dor de tine.
Am amutit pentru câteva secunde.Nu stiam ce sa ii spun.
-Heiii,ma bucur ca m-ai sunat.
-Vreau sa te vad.
-Te-ai hotărât asa dintr-o data?
-Nu,m-am tot gândit la asta in ultimele zile,vreau doar sa te vad..dar fara sa stie băieții,vrei sa ne vedem?
Am ramas nemișcată pentru câteva secunde.Ce trebuia sa fac? Simplu,sa aleg unul din ei. Dar amândoi ma atrăgeau ..iar lui Juno deja ii acordasem prima șansa.
-Ok,ne vedem maine.
Si asta a fost probabil cea mai mare greșeala pe care am facut-o in viata mea.