Always and forever

Capitolul 2.

           -Călătean,dar imi poti spune Căle.
           -Nu cred ca voi ajunge la stadiul in care iti voi spune tie cumva,i-am spus scurt in timp ce am intrat in cafeneaua respectiva.
          Am căutat o masa retrasa.Imi era inca frig,iar hainele mele erau aproximativ ude.S-a asezat in fata mea si a scos un oftat brusc,dupa care a inceput sa răsfoiască meniul.Am inceput sa fac acelasi lucru.
         -Tu am impresia ca ma consideri pe mine vinovat de ce s-a intamplat si nu imi convine acest lucru.Eu inteleg ca nu esti tocmai ok cu procesul prin care trecem acum,dar crede-ma ca nici mie nu imi convine.Daca ar fi dupa cum as vrea eu,as lasa familiei bietului baiat in pace.
        -Sa inteleg ca nu esti stăpânul propriei vieți? am intrebat,fiind atenta la reacția lui.Expresia fetei i s-a schimbat brusc,încrunta dându-se.Am atins fara sa vreau un punct sensibil si se pare ca am pus punctul pe I.
       -Nu e chiar atat de simplu pe cat ti se pare tie,a mârâit nervos si si-a scos pachetul de țigări din geanta.Si-a aprins o tigara si a continuat sa se joace cu una din paginile meniului.
      -Ba da,Alex,e atat de simplu..Fiecare e responsabil pentru viata lui,fiecare își asuma gesturile..
     Nu am apucat sa termin propoziția deoarece am fost întrerupta de chelnarul ce venise sa ne ia comanda.
      -Doua cafele cu lapte,a spus întinzându-i meniurile chelnerului.Nu privești bine situația,eu nu mai am libertatea de a alege singur,din moment ce fac parte dintr-un întreg,iar acțiunile mele ii privesc si pe restul.Nu pot sa iau o decizie fara sa ma consult cu ei.
     M-am uitat brusc la el si am intors privirea.Ma privea pătrunzător si ma făcea sa imi pierd orice cuvânt.Avea dreptate aici,făcea parte dintr-o trupa iar acțiunile unuia singur aveau tot timpul consecințe asupra celorlalți.Mi-am aprins la rândul meu o tigara si m-am asezat Turcește pe scaun.
    -Vreau sa imi spui tot,orice detaliu..te ascult.
     A tras aer in piept,si-a stins tigara si s-a apropiat mai mult de mine.Simpla lui prezenta imi cauza o stare de neliniște.
    -Mergeam sa ma intalnesc cu Sorin,unul din membrii trupei.In intersecție,m-am oprit la semafor așteptând sa se faca verde.Am apăsat accelerația,nu inainte sa ma asigur cand din partea dreapta a venit prietenul tau cu viteza,izbindu-se puternic de usa mașinii. Masina sa a alunecat,iar din cauza impactului cu stâlpul s-a rostogolit.Eu nu am patit nimic grav,m-am lovit doar pe partea stânga a corpului.Din instinct,m-am repezit spre masina prietenului tau,însă nu am avut cum sa il scot din scaunul sau.Vreau sa înțelegi,a fost vina lui si ma doare sa iti spun asta.Iar cat despre tribunal,avocați si procese..nu eu sunt responsabil pentru asta,dar crede-ma,au fost prea multi martori in acel moment..si ai noroc ca nu s-a implicat prea mult presa.Imi pare rau pentru ce s-a intamplat,as da timpul înapoi sa schimb lucrurile..
    L-am ascultat tăcută,in timp ce imaginile mi se derulau in minte cu încetinitorul.
    -Sa stii ca nu stiu ce s-a intamplat,el nu e asa...el e cel cu capul pe umeri,el e cel serios dintre noi,am reușit sa rostesc printre lacrimi.Imi pare rau,imi cer scuze in numele sau,ar fi putut sa te omoare..
   S-a ridicat si s-a asezat langa mine.M-a luat de mana si mi-a șters lacrimile cu mâneca bluzei sale.Si-a lipit buzele calde de fruntea mea si mi-a dat parul dupa ureche.
   -O sa fie bine,o sa vezi,poate organismul sau are nevoie de timp pentru a se reface.Iti promit ca saptamana urmatoare o sa stai de vorba cu el si o sa ii povestești despre mine.
    -De ce i-as povesti despre tine?l-am intrebat,ridicând din sprânceană.
     -Pentru ca o sa te îndrăgostești de mine,a spus râzând si mi-a dat un pumn usor,in gluma,in umar.
     -Eu nu ma îndrăgostesc niciodată,nu cred ca vei fi tu norocosul,am spus in timp ce l-am bătut in semn de compasiune pe umar.
     -E cumva o provocare sau cum?m-a intrebat in timp ce a luat o gura din cafea.
     -Provocare? Mai degrabă un adevăr.
      -Mai vedem noi,mi-a spus in timp ce m-a apucat de mana si m-a tras mai aproape de el.
Am luat-o ca pe o gluma. In acest timp,i-a sunat telefonul.S-a scuzat si s-a ridicat pentru a raspunde.Am așteptat la masa,amestecând in cafea.Rares imi spunea mereu ca sunt o persoana dificila.Cum ca la prima vedere fac niste "mutrite" cum le spunea el si oamenii tind sa ma creada enervanta si cu nasul pe sus.Mie mereu mi-a pasat de prima impresie pe care o las,dar aceste "mutrite" vin involuntar in momentul in care nu imi convine ceva.
-Eu trebuie sa plec,a spus in timp ce m-a intrerupt din propriile gânduri.O urgentă in casa cu o țeava care e posibil sa curgă,a sunat un vecin si eu sunt cel mai aproape de casa.
A scos banii din portofel si i-a pus pe masa.Si-a pus pachetul de țigări in buzunar si s-a îmbrăcat,in timp ce se uita la mine si zâmbea.
-Chiar imi pare rau,mi-as fi plăcut sa mai stam de vorba,sper sa avem si alta ocazie.
S-a apropiat de mine si m-a pupat pe obraz.Genul ala de pupic inocent,de stagiul grădiniței.Nu am spus nimic,parca buzele imi erau lipite si imi era greu sa scot anumite sunete.
-Defapt....