Dr. Andrei Cristian
CULEGERE
DE PROBLEME PSIHICE
ERC Press
BUCUREŞTI -l999
INTRODUCERE
Ce poate fi această carte mică? Nici tratat de psihologie, nici volum de nuvele, nici compilaţie a unor lucrări ştiinţifice. Este, într-adevăr, o culegere, în ea s-au adunat, pe parcursul a câtorva ani, articole publicate în paginile săptămânalului Impact Publicitar. Colaborarea cu această publicaţie a părut o joacă Ia început (câtă psihiatrie poate să încapă într-o publicaţie de publicitate?). Cu timpul, rubrica Psihometru si-a găsit un loc stabil în ziar şi apoi în obişnuinţa cititorilor.
Tematica acestor articole a fost influenţată de mai mulţi factori: de experienţa dobândită ca editor corespondent pentru The British Journal of Psychiatry, de provocările emisiunii Lecţii particulare susţinute săptămânal la Radio 21, de cazuistica din practica privată a psihiatriei, de sugestiile soţiei mele si chiar ale fetiţei noastre, loana-Maria.
în culegere se poate citi câte ceva despre foarte multe. Aceste multe lucruri nu sunt boli psihice, ci situaţii problematice prin care mai toţi am trecut. Până în ziua în care românii vor merge la psihiatru sau la psiholog pentru a soluţiona problemele înainte ca ele să devină boli, o astfel de carte poate fi o încurajare. Citind versiunea finală a cărţii, i-am şi găsit un defect: pe alocuri conţine un limbaj prea sofisticat, aproape filosofic. Cum sunt sigur că si dumneavoastră îi veţi găsi câteva carenţe, aştept observaţii post restant la editura ERC, pentru ca împreună să scriem următoarea carte...
Dr. Andrei Cristian
Procesul ascultării
Aproape toţi oamenii cu inteligentă medie care au trăit pe pământ au descoperit acest aforism: una este să auzi, alta este să asculţi.... Pentru că suntem interesaţi de procesul comunicării la om, vom descoperi împreună cât adevăr se ascunde în această afirmaţie.
Mă aştept să aud, sunt gata să ascult..
O persoană ridică din sprâncene, roteşte uşor capul si se apleacă puţin înainte. Acestea sunt cele mai cunoscute semne că acea persoană se pregăteşte să asculte. Pe cât sunt de discrete, pe atâta sunt de edificatoare aceste semne, încât pot trăda pe emitentul lor, chiar dacă persoana respectiva nu spune că ascultă ceva. în comparaţie cu văzul (care este simţul distanţei de acţiune), auzul este simţul distanţei de previziune, adică acel simţ care-ţi permite să anticipezi o situaţie nevăzută, dar care are toate şansele să existe.
Sunt sigură că el este; îl aud!
O mamă stă de vorbă cu vecina pe balcon. Copiii din cartier se joacă zgomotos, un grup de muncitori sparg asfaltul, cineva a pus muzica destul de tare, iar vecina vorbeşte necontenit. Cu toate acestea, mama sare ca arsă şi spune: Plânge copilul meu, mă duc repede să văd ce are! In acest proces de mai puţin de o secundă, două elemente importante din fiziologia auzului au acţionat prompt: atenţia selectivă si funcţia de discriminare auditivă.
Atenţia selectivă
Atenţia este acea funcţie psihică menită să faciliteze dezvoltarea optimă a proceselor psihice intenţionate. Alături de concentrare şi distributivitate, selectivitatea atenţiei este o caracteristică dobândită si perfecţionată pe parcursul trăirii experienţelor de viaţă. Este deci necesar să fi mai ascultat de multe ori ceva, să fi delimitat acel ceva de restul zgomotelor sau sunetelor (ideal ar fi să-l fi şi numit), ca apoi să poţi asculta selectiv acel zgomot sau sunet, în memorarea acelui eveniment sonor, o mare importanţă au afectivitatea şi combinarea sunetului cu alte percepţii (mirosuri, vibraţii tactile). Astfel, pentru mamă, îngrijorarea repetată fată de situaţiile în care copilul ei plânge şi mirosul caracteristic al copilului sunt fixatori importanţi ai timbrului vocii copilului în memoria ei. Pentru violonist, a simţi pe piept vibraţiile instrumentului aţâţ de familiar lui îl va ajuta să deosebească mai uşor sunetele produse de el într-o orchestră.
