lacrimi vărsate

primi ani de viață.

Pe 12 aprilie 1999 m-am născut eu, o fetiță blondă cu ochii cafenii si părul mătăsos blond. O femeie pe nume Daniela, mi-a dat naștere.
Mama mea era și încă este o parașuta, am fost dată în adopție imediat după naștere și am fost înfiată de bunica mea biologică! Este o femeie bună dar cam îi seamănă mamei mele..
Bunica mea mai avea si un copil pe nume Andrew. El are vârsta de 25 de ani, locuia cu mine si bunica pe acea perioadă când eram mică.
La vârsta de 8 ani în fața casei mele se strângeau copii si copii care se jucau, mă încânta acest minunat lucru, ieșeam și eu de multe ori cu ei, dar din interiorul meu stăteam cu frica pentru ca știam ca fiul bunicii mele ma va bate,va face scandaluri, si ca iar voi avea obrajii cei firavi plini de lacrimi amare pe care le voi înghiți in sec.. Ma jucasem cu copii pana la ora 22:00, o oră întârziată,  asa-i, dar eram in fața porții mele, când in sfârșit am ajuns acasa, fiul bunicii mele era in stare de ebrietate, era supărat, a încercat sa se suie peste mine si sa ma bata dar se baga bunica mea si cu greu putu sa-l opreasca din a ma omorî din bătaie..
El dădu muzica la maxim si statu asa pana dimineață, iar eu plangeam tacuta intr'un colt de sub masă fara a-mi auzi nimeni suspinele si plangeam,si oftam si mi-am spus " sunt tare! Voi reusi! Nu o sa mai plang! O sa-mi strâng inima in dinti si voi tace, o sa ma realizez pe plan profesional, o sa gasesc un barbat care sa ma iubeasca si o sa am copii si lor nu o sa le permit sa simta tot ce am simtit eu, o sa aibe dragoste parinteasca,o sa aibe liniste, o sa aibe o copilărie exact cum nu am avut eu"
 

***

Hei! E prima data cand scriu si sunt nouă pe aici. Sa continui si restul capitelor? Am nevoie de o parere, fie negativa sau pozitiva!

Pupici :*