Regina Mortilor Vii Te Vrea

Capitolul 8 Planul lui Adam

Restrictionat

-Devon..ah... Vivien se  zvarcoli sub atingerile fierbinti ale iubitului ei , care ii framanta trupul gol cu delicatete

-Esti ata de frumoasa VIvi! sopti el sarutandu-si din nou sani plini in timp ce ii framanta cu mana dreapta

-Devon nu mai suport ! sopti tragandu-i chipul spre ea si sarutandu-l apasat

Buzele lor se unira din nou , la fel de doritoare ca si in primele dati .Devon ii devora buza de jos usor in timp ce isi lasa mainile sa alunece spre coapsele ei , pe care le mangaie alintand fiecare curba in parte

-Devon , te rog !

-Nu iubito , vreau sa vad fiecare particica de piele din tine

-Doamne! maraii Vivien si fara sa se mai controleze il tranti pe spate urcandu-se deasupra lui

Devon  o privi uimit in timp ce regina incepu sa-i sarute gatul ,apoi pieptul ,atingand cu limba sa mici muguri maroni , ceea ce il facu sa scoata un sunet de satisfacere

Devon se lasa dezmierdat  in timp ce Vivien ii saruta abdomenul usor , urca apoi din nou spre gatul sau , apoi trecu la maxilar si in cele din urma la buzele sale moi , pe care le apasa tare cu si cu pasiune aratandu-i cat de mult il doreste .Devon ii prinse soldurile pline si o rasturna din nou sub el , ridicandu-i picioarele si departandu-le atat cat sa aiba loc intre ele

-Esti gata iubito?

-Doamne da ! se rasti regina muscandu-si buzele

Stringand-o cu putere in bratele lui se unii cu ea .Vivien isi arcui spatele simtind o durere nesemnficativa fata de placerea , care o invadase .Se miscara la unisol , daruindu-se unul altuia pana cand extazul se produse ducandu-i pe amandoi pe culmile supreme ale placerii.

Aprobat

Devon Pov

Vivien statea intinsa pe pieptul meu cu ochii inchisi de parca ar fi dormit

-Iubito?

-Da?

-De ce nu mi-ai spus ca sunt primul ?

Vivien ridica capul privindu-ma intrebatoare

-Doar nu ai crezut ca m-am daruit altuia inaintea ta !

-Pai...adica ...

-Devon , nu as fi facut asa ceva , stiam ca intr-o zi o sa-mi gasesc blagordul ! se ratoi ea parand deranjata de indoielile mele

Din impuls am strans-o mai tare in brate , aplecandu-ma apoi si sarutandu-i crestetul .

-Imi pare rau , Vivi ai dreptate , nu trebuia sa ma indoiesc !

-Nu mai conteaza acum ! spuse recapandu-si zambetul din timpul partidei

-Nu am program , ce ar fi sa-ti demonstrez cat de inocenta sunt !completa stand inca  deasupra mea .Imaginea ei goala in fata ochiilor mei era o binecuvantare , frumusetea sa ma imbata , ma facea sa ma simt ca un cretin ca nu o observasem devreme .Regretul actiunilor mele trecute ma macina pe interior , dar stiam ca nu trebuie sa o arat , n-as suporta sa o pierd pe Vivien si dragostea ei

-Nu m-as supara maiestate! am raspuns asendu-mi mainile in jurul taliei sale

Vivien chicoti apoi se apleca spre buzele mele ,atingandu-le usor ca o pana , facandu-ma sa tanjesc dupa mai mult

-Devon , ai vrea sa....vocea i se stinse , iar ea se indeparta parand suparata

-Ce ?

-Nu conteaza!