Deschide ochii pe rând și se ridică în șezut. A dormit mai bine ca niciodată. Cearceaful și fața de pernă erau moi și catifelate, iar asta a făcut-o să vrea să nu se mai trezească. Se uită în jur și observă că nu este într-un loc cunoscut de ea, dar totuși se trântește la loc în dorința de a face din nou contact cu lenjeria fină.
- Ce o fi o fi! își spune mai mult șoptit.
A trecut prin atât de multe, încât nu îi mai este frică de nimic. Nici măcar de moarte.
Pe ușă își face apariția un bărbat brunet cu ochii negri, masiv, cu o expresie nu tocmai blândă, în vârstă de aproximativ 45 de ani. Fata nici nu se chinuie să se ridice din pat, ci doar își fixează privirea pe omul din fața sa.
- Bună dimineața!
Se uită la el confuză și se ridică însfârșit din pat, uitându-se la bărbat, distanța fiind una considerabilă.
- Am avut și dimineți mai bune!
Se uită suspicios la el și parcă-i pare cunoscut, dar nu își dă seama de unde, așa că nu ezită să își continue seria de priviri.
Bărbatul observă tăcerea, așa că se apropie în așa fel încât să o poată prinde de braț.
- Din acest moment, vei fi sclavă!
Fata chicotește, asta făcându-l pe cel din fața ei să se uite surprins la ea.
- De ce nu mă omori mai bine?
Auzind aceste cuvinte, bărbatul o târăște până când ajunge în fața unei uși din sticlă scumpă. O deschide și pășește într-o cameră mare și spațioasă, cu fata în urma lui. Expresia ei este una scârbită și șocată în același timp atunci când vede zeci de femei în jurul a câțiva bărbați care se holbează satisfăcuți la ele.
- Cu asta o să te ocupi și tu așa că ai face bine să te pregătești fizic și psihic.
Îi face cu ochiul apoi iese din imensa cameră, pe ea lăsând-o singură. Se gândește ce ar trebuii să facă, dar nu ajunge la nici o soluție în final. După 2 minute de gândit pleacă rapid din camera în care a lăsat-o nemernicul care a adus-o aici, și pornește să analizeze casa acum cât încă este singură.
Se plimbă pe holuri și vede zeci, parcă sute de camere, din fiecare auzindu-se câte ceva. Merge până în momentul în care nu mai știe cum să ajungă înapoi în locul din care a plecat, dar poate așa este mai bine. Mărește pasul, în final ajungând să fugă, și caută disperată o cale de scăpare din acest palat. Deschide toate ușile pe care le vede, dar nimic de folos. Se rezeamă de perete și cade ușor obosită la pământ. Peste câteva secunde, își adună toate forțele și decide să meargă în continuare pe holul imens. O ușă diferită îi sare în ochi și pășește spre aceasta.
Își lipește urechea de ușa de un negru surprinzător de închis și rămâne uimită datorită liniștii ce predomină în acea încăpere. Dintre toate camerele, doar aceasta era îmbrăcată în sunetul tăcerii, ceea ce a făcut-o să-și dorească s-o deschidă. Înainte de a face asta, analizează încă o dată situația în care se află, și ajunge la concluzia că nu se poate mai rău decât atât; a fi o sclavă. Nu apucă să atingă clanța, căci ușa se deschide. Un băiat cu vârsta între 20 și 25 de ani stă în fața fetei care acum se uită inisistent la abdomenul lui. Nu este foarte îmbrăcat, doar un prosop în jurul taliei îl acoperă, asta devenind jenant pentru ea. Îl studiază din cap până în picioare, cuvintele îi sunt pierdute, iar corpul îi tremură insistent.
