Se uită la el, iar el la ea, schimbul de priviri fiind unul foarte intens având în vedere situația în care s-a băgat.
Lama cuțitului se plimbă în continuare pe coapsa fetei, făcând-o pe Tiffany să se cutremure.
- Auuu, țipă atunci când cuțitul îi zgârie pielea fină, dându-i sângele.
- Te doare rău, Tiff?
-Tiff? Mai spune-mi odată așa și jur că eu o să fiu cea cu cuțitul în mână.
Chicotește amuzat, înfigându-i și mai tare cuțitul în coapsă, mai apoi trecând la cealaltă.
-Frumoaso, se pare că nu realizezi în ce situație te aflii.
-Știu perfect în ce situație mă aflu, dar nu vreau să-ți dau satisfacție.
Este împins puternic de către ea, spatele lui făcând contact cu salteaua învelită într-o lenjerie de roșu aprins.
Se îndreaptă spre locul unde a văzut că a fost aruncată cheia și o caută dar nu o găsește.
- Credeam că vrei să te ajut.
- M-am răsgândit.
- O să rămâi aici, deci asta înseamnă că o să ne mai vedem.
Nu apucă să-i răspundă înapoi cu o replică pe măsură, căci la ușa camerei bate puternic cineva.
- Ascunde-te!
Caută cu privirea un loc în care s-ar putea ascunde, însă nu găsește nimic. Șatenul o apucă de încheietură și o trage până când ajunge în baia sa. O încuie acolo și iese pentru a deschide ușa. Deschide sertarul și ia o cheie de rezervă, cu care deschide ușa, în fața sa fiind nimeni altul decât bărbatul care a adus-o pe fată aici.
- Unde e? țipă nervos.
- Nu stiu despre ce vorbești.
- Spune-mi imediat unde e, nu mai face pe prostul, tonul său coboară însă chipul lui arată nervozitate.
- Nu știu nimic, tată.
- Ascultă-mă, Ash, dacă ai deaface ceva cu dispariția fetei ăleia, jur că te omor!
- Ce este așa special în legătură cu ea? întreabă pe un ton rece, asemănător cu sunetul vocii sale normale.
- Nu îți pot spune nimic. Luăm cina în 10 minute. Pregătește-te.
Trântește ușa și își amintește că fata încă este în baia lui.
- Ce mă fac eu acum? întreabă Tiffany, punându-și mâinile în cap, sunt moartă.
- Credeam că nu ți-e frică de moarte, spune șatenul rânjind din plin.
Nu îi răspunde, trece pe lângă el, se rezeamă de perete și cade ușor la sol, lacrimi curgându-i rapid pe obraji.
Simte o atingere pe bărbia sa, o mână care îi ridică chipul, obligând-o să facă un alt contact vizual.
- Bine, te ajut, spune băiatul din fața sa, Ash, dându-i o șuviță dupa ureche pentru a o vedea mai bine.
Tonul său este la fel de rece ca și atunci când a vorbit cu tatăl său.
- Nu am încredere în tine!
- Tiffany, asta e tot ce poți face, să ai încredere. Din câte observ nu mai ai nicio altă soluție.
