A Life Without Life

No more life

De ce doare cand cineva drag reuseste?
De ce nu mă mai recunosc?!

Ma macina si ma secatuieste de puteri. Stiu cat pot, stiu ce-am putut, dar de ce nu mai pot sa-mi revin din stadiul acesta? Jumatati. Acesta este cuvantul ce ma definaeste. Jumatate din mine rade, se bucura, traieste clipa nu viitorul, dar cealalta jumatate își plange de mila si inebuneste la auzul vocii nesabuite din capul meu.

Felicitari mie ca m-am adus asa! Felicitarii voua ca m-ati adus asa! Ati reusit, sunteti bucurosi? M-ati tarnsformat in alt robot,fara sentimente, fara alte ganduri, decat ale voastre. Eu nu mai am control asupra mea. Rad cand voi radeti, dar nu stiu de ce rad, plang cand voi plangeti dar eu nu stiu de ce plang, imi pasa de voi cand aveti nevoie, dar de mine cui ii pasa?! Stiu ca viata nu e asa cum o planificam, stiu ca povestile nu devin realitate... dar de ce stiu asta? Deoarece voi m-ati invatat sa nu mai cred. Acum , totul depine de aparente si mofturi.

Sunt considerata ciudata pentru ca nu am un "crush", sunt considetata neimportanta, doar pentru ca sunt scunda si ce spun eu nu este luat in serios deoarece sunt cosiderata o printesa dragalasa, careia nu i s-a spus niciodata nu. O fata fericita, o visatoare care nici macar nu stie ce sa faca in urmatoarele minute ale vietii ei,dar stiti nu ma deranjeaza asta, deoarece eu singura mi-am creat aceasta imagine falsa, aceasta masca de minciuni, in seperanta ca voi fi fericita ca voi, dar stiti ceva m-am inselat. Nu vreu sa fiu ca voi! De abia cum mi-am dat seama ca fericirea nu consta in a imita pe cineva sau a incerca sa i te asemeni. Fericirea ti-o gasesti tu insuti.

Cant si imi place sa fac asta, compun si imi place sa fac asta, scriu... scriam si imi placea sa fac asta. Adoram sa imi insir durerea pe foaie, ca restora sa le transmit fericire si iubire. Multe stau pe umerii mei... chiar daca multi ma considera inca o parere in plus sau inca un suflet in aceasta mare de vise, daca eu as disparea din viata lor, multe s-ar destrama.

Le multumesc celora ce ma considera energica, colorata, raza lor de soare pe cerul plin de nori, dar nu mai pot rezista mult... ani in sir am luptat singura, am incercat sa schimb ceva, dar nu pot schimba ceva ce nu are continuitate. Sunt un simplu om, doar o nebuna ce a indraznit sa iasa la atac, in lumea asta cruda, doar cu toc si-o calimara, o fire inocenta, un inger intre atatia demoni.

In drumul meu mi-am gasit scopul. Am gasit un om in care, printre negru si umbre am reusit sa zaresc o farama de lumina. O stralucire aparte. In timp, persoana aceea a ajuns sa ma completeze... nu am reusit sa schimb nimic dar la ce bun? Nu repet aceiasi greseala de doua ori. Eu sunt portia ei de optimism si lumina, iar ea este misterul meu.

Niciodata nu o sa avem suficient timp sa ne cunoastem, nici macar pe noi, dar cateodata stiinta strica... nu irosii timpul si nu-ti irosi esenta. Daca sufletul mi-ar putea scrie, as umple milioane de foi, dar la ce-i bun mult zogomot pentru nimic?

@ClaraMistery