Sora ta sau iubita?

Unu

Astăzi la cină vor veni la noi iubita tatălui meu şi fiică-sa. O urăsc deja pe sora mea mai mică şi ideea de a avea o soră de aceeaşi vârstă cu mine este de-a dreptul oribilă.
Se aude bătând la uşă şi cred că ştiu cine e.
- Intră, tată!
- Fiule, au venit Georgia şi Kim. Pregăteşte-te şi vino jos! îmi spune destul de emoţionat.
- ... Bine, tată. Dar va dura ceva până mă pregătesc.
- Mai bine mai târziu decât niciodata! Te aşteptăm!
După ce am făcut un duş de vreo 15 minute, îmi arunc toate hainele din dulap pe pat. Şi ce surpriză! Nicio haină mai drăguţă.  Şi acum dacă mă gândesc, trebuie să îmi cumpăr haine noi.
Când cobor scările, le aud șușotind pe Georgia și fiică-sa. Oare ce zic acolo? Mi-e lene să descifrez limbajul lor, așa că mai bine le salut.
- Bună, Georgia. Hei... Scuze, nu îți știu numele,îi zic foarte nepăsător.
- Mda, hei, Brian. Mă cheamă Kim, îmi spune de parcă ar avea o prună în gură.
- Eu sunt de fapt Jason, Kim.
- Mason, Jason... Ce mai contează! îmi spune de parcă aș fi un rahat vorbitor.
- Bună, Jason! Mă bucur să te văd! Sper să ne putem înțelege și să fiu o mamă bună, îmi zice Georgia, foarte politicoasă, nu ca fiică-sa, Jim sau Kim.
- Jason, le-ai cunoscut pe viitoarea ta mamă și viitoarea ta soră. Cât mai discut eu cu Georgia, poți să mergi în camera ta cu Kim și să jucați jocurile alea prostești ale tale.
- Tatăăă, țip eu, e o fată! Nu știe să joace jocul!
- O poți învăța! Acum fugi sus!
Tocmai mă duc cu michiduță asta în camera mea. Îl urăsc pe tata!
- Asta e camera mea, îi zic scârbit pentru că o văd călcând pe pământ sacru.
- Te urăsc, ma urăşti aşa că cel mai bine ar fi să... Ne prefacem doar în faţa părinţilor că ne placem.
- Ce directă eşti! Şi da, ai dreptate. Doar în faţa lor. Acum, chiar te rog să pleci. Aştept pe cineva.
- Nu pot să plec. Tatăl tău a zis să stau aici şi mă cheamă el când vrea mama să plecăm.
- De ce, Doamne, de ce?, strig accentuând "e"-ul.
- Să ştii că nu am purici! Deci, pot sta până plec?
- Bine, bine. Dar doar acum,îi spun cu milă.
Se aude soneria şi cobor grăbit scările. Ştiam cine era.
- Intră, Logan!
Logan este cel mai bun prieten al meu. Ne cunoaştem de când aveam trei ani, numai că pe atunci nu prea îl aveam la inimă. Suntem la acelaşi liceu, în aceeaşi clasă. Nu degeaba suntem prieteni.
- Hei, Jason!, spune în timp ce urcă scările care duc spre camera mea.
- La mine în cameră se află cea mai dezgustătoare fată de pe Pământ! Nu o să te învinovățesc dacă fugi, îi spun râzând.
- Mi-e cam frică să mai calc în camera ta...
Logan deschide ușa și...