REGINA

Camera 19

Am aterizat pe aeroportul din Berlin in jur de ora 5 dupa amiaza.Fusese un zbor linistit.Fara turbulente si fara ganduri coplesitoare.Reusisem sa adorm,asa cum imi propusesem la plecarea din New York,iar cele cateva ore de odihna imi prinsese chiar bine.Facuse tensiunea ce mi se acumulase in muschi in urma discutiei cu Waren,sa se mai diminueze.

Urma sa stau undeva la periferia orasului,intr-o fosta baza militara NATO,care in momentul de fata era folosita pe post de cazare pentru puscasii marini,asta doar de fatada.E lesne de inteles ca nici unul din cei cu care urma sa inpart perimetrul in urmatoarele trei luni nu aveau legatura cu marina americana.Locul era inpanzit de agenti F.BI. ba chiar in doua dintre cladiri se lucra intensiv la un experiment al Apararii Nationale,ce prevedea crearea unui antidot pentru Febra Hemoragica,in vederea folosirii acestui virus pe post de arma biologica.Acest lucru insa l-am  descoperit  ceva mai tarziu.

 La aeroport am fost asteptata de Igor Abramovich,un rus ce lucra de multi ani in organizatie si cu care avusesem o altercatie destul de urata cu aproximativ un an in urma.Nu m-am bucurat de revedere si cu siguranta nici el,nu a scos o vorba pana la destinatie.Locul arata la prima vedere ca o inchisoare federala,inghitita total de vegetatie si pazita la fel de bine.

"-Ah,Waren!Mi-am spus in gand.Trei luni se scurg precum ginul tonic pe care il savurezi dimineata.Abia astept sa te vad si iti jur ca,numai Dumnezeu te va scapa din mainile mele.

Igor m-a condus pana in fata unei cladiri aflate pe partea stanga a drumului principal,cladire pe fatada careia statea scris cu litere de-o schioapa numarul 28 si mi-a inmanat cartela de la usa camerei,care deasemenea era numerotata.Am primit-o pe cea cu numarul 19,exact langa intrarea principala.Mi-am luat bagajul si m-am pierdut pe coridorul lung ,fara acel "la revedere"spus macar din bun simt.Fata de el nutrisem o antipatie exagerata din prima clipa in care il cunoscusem si nu eram tocmai omul diplomat care sa stie sa pastreze aparentele.

Cand am deschis usa,am ramas surprinsa.Nu era chiar ceea ce as fi jurat ca voi gasi in momentul in care am pasit pe poarta,dinpotriva.Camera era extrem de curata si cocheta,iar in aer se simtea un iz usor dar extrem de electrizant,de colonie frantuzeasca.Pe peretele din stanga,aproape de unul dintre paturile suprapuse,caci erau doua la numar ,domnea o oglinda mare ce inbraca o masuta de toaleta,cel mai probabil lucrata manual,din lemn de mahon.Spatiul era relativ mic dar extrem de primitor.Tocurile cizmelor pana la genunchi mi se afundau intr-o mocheta pufoasa de un verde pal,in acelas ton cu draperiile ce acopereau geamurile mari.Mi-am lasat cheile si geanta pe masa,tanjind sa fac o baie calda.Aveam nevoie de ea ca de aer.Sub picaturile lenese,Quinn nu trebuia sa se ascunda de nimeni si nimic.Putea fi femeia dornica de doua brate calde si de un sarut de noapte buna,care se cuibarea sub masca de indiferenta ce o purta negresit in fiecare zi.Aveam nevoie de un sprijin.Ultimii doi ani fusese un calvar pentru mine.Incercam in putinul timp liber pe care  il aveam la dispozitie sa imi amintesc cate ceva,orice,chiar si cel mai mic detaliu legat de viata mea de dinnainte de accident.Fara rezultat.Tot ce stiam era ca fusesem luata de la varsta de cincisprezece ani sub aripa organizatiei,datorita faptului ca,familia mea,deasemenea agenti F.B.I,fusese ucisi in cadrul unui schimb de focuri in timpul unei operatiuni,despre care Waren nu imi daduse prea multe detalii.Mi-a spus ca s-a simtit responsabil.Tatal meu ii fusese coleg de banca inca din clasa 1 si ulterior partener intr-o cariera de peste 20 de ani in cadrul Serviciilor Secrete.Halal responsabilitate si-a asumat!Mi-a luat din mana cazul care ma putea propulsa in varf,lasandu-ma sa vanez "un sobolan in ghena de gunoi".

Mi-am aruncat neglijent hainele pe jos si timp de jumatate de ora am zacut inerta sub dusul cald incercand sa-mi limpezesc gandurile si sa-mi dezmortesc oasele.Fiind jumatatea lui noiembrie,caldura era pornita iar admosfera din camera ma inbia la un binemeritat pui de somn.M-am indreptat catre oblinda,stergandu-mi buclele blonde cu prosopul si acoperita doar de lenjeria neagra,m-am intins pe unul din paturile suprapuse ale carui asternuturi infatisau cateva vacute ce pasteau linistite pe o pajiste.Am luat o gura zdravana de aer in timp ce-mi priveam lung tatuajul de la incheietura mainii stangi ce infatisa un caine de vanatoare.Desi Waren imi explicase ca este un semn distinctiv al liderilor,doar noi doi il aveam,iar eu,nu eram nici pe departe vre-un sef.Mi-am scos laptopul din geanta,asezandul pe genunchi.Sanii mei se conturau ciudat in ecranul acestuia,pareau multumitor de plini.De parca interesa pe cineva.La cat eram de ciudata,sansele erau slabe sa starnesc interesul serios al cuiva.