REGINA

O farama de amintire

Am iesit din dus profund zguduit de inpactul amintirilor.Am gasit-o asezata pe pat,cu genunchii stransi la piept si cu fata in palme.A tresarit brusc cand a auzit usa,sarind in capul oaselor de parca era la apel.Nu mi-am putut stapani un hohot de ras,la fel cum nici ea nu s-a putut abtine sa nu arunce o avalanse de vorbe usturatoare.In ochii ei eram,probabil un lunatic ce ii invadase spatiul si incerca sa o invete cum sa-si faca meseria.Cine eram in realitate?E greu de explicat....

M-am indreptat catre geanta de voiaj aruncata pe covor si din care nu apucasem inca sa despachetez nimic,incercand pe cat posibil sa-i evit privirea.

-Gata dusul sefu?Mergem la agatat?Nu de alta insa nu cred ca sunt inbracata corespunzator.

-Cum ai spus ca te numesti?Am intrebat-o din mers,timp in care mi-am tras rapid pe mine o pereche de blugi largi si un tricou la fel.

-Quinn,domnule!

-Aha!Daca ai terminat cu ironiile,pune-ti o pereche de bocanci in picioare si hai sa mergem pana nu se intuneca.

A tacut si s-a incaltat pe graba,iar in cel mult cinci minute eram deja la intrarea principala.Ceea ce insemna pentru mine "sa-i arat inprejurimile",nu se incadra tocmai in tipare.Era doar un loc foarte special unde imi doream sa ma plimb alaturi de ea.Sa ma plimb.Atat!....

Aerul rece de noiembrie a facut-o sa se infioare si sa-si stranga bratele pe langa mijloc.Burnita afara,lucru care ii displacea total.O facea sa se simta melancolica,iar in viziunea ei ,acest lucru era sinonim cu slabiciunea.Ma indoiesc insa ca isi mai amintea ceva din ceea ce a insemnat cu adevarat viata ei.

-Ah!Urasc ploaia!Ma face sa ma simt mai plangacioasa decat sunt! Strange pumnii mici si sare cu picioarele intr-o balta de pe marginea drumului,stropindu-ma din cap pana in picioare.Cateva secunde am ramas fara reactie.Doamne! Multi m-au intrebat dealungul vremii de ce am iubit-o?De-asta!

Va intrebati cumva daca a incercat sa ma ajute sa ma sterg de mocirla care imi intrase si in urechi?Nu!A inceput sa rada in hohote,tinanduse cu o mana de burta si gesticuland frenetic cu cealalta.

."Stapaneste-te "!Mi-am spus in gand si incercand sa reafisez masca de seriozitate,pe care in ultimii ani ma obisnuisem sa o port aproape non-stop.In adancul sufletului insa,tanjeam sa o iau in brate si sa o invart tare!Sa o aud cum chicoteste si isi infige unghiile in spatele meu.Avea rau de miscare si cu toate astea,era primul lucru pe care obisnuia sa il faca,seara,cand ajungeam acasa.Intindea bratele firave spre mine ,exact ca un copil si ma lua de gat,asteptand sa o ridic de talie si sa ne invartim.Aveam un mod aparte de a ne iubi si dealungul timpului reusisem sa construim mana de mana un imperiu.Acum,cand o priveam,neschimbata de vreme,aveam certitudinea ca nici macar moartea nu se putea pune cu noi,desi incercase,nenorocita.

-Ce-ai facut,sefu?Nu-ti place apa? Se apropie in viteza si ma loveste cu pumnul in omoplat.M-ar fi lovit cu umarul insa nu ajungea.De multe ori ma punea sa flexez usor genunchii ca sa poata.Nu am refuzat-o niciodata.Se alinta intr-un mod care reusea sa imi topeasca inima de fiecare data.

Acum insa nu era momentul.Ceasul ticaia si se apropia cu repeziciune de ultimul gong.Aveam in fata,lupta ce o asteptasem ca pe ultima gura de aer in ultimii ani.Nu imi permiteam sa pierd,nu vroiam si nu concepeam asa ceva.Castigam noi sau pierdeau ei!Acestea erau "cele doua variante".

Ne-am mai plimbat in jur de o ora,timp in care s-a familiarizat cat de cat cu zona.Asta ca sa ii las senzatia ca e pe cont propriu.In realitate nu avea sa faca nici macar un pas neansotita de mine.

Am condus-o pana in camera si am iesit.Sirul prea rapid al evenimentelor devenise coplesitor.Inca mi se parea ireal sa o am in fata,vie,vesela si rebela,asa cum o stiam.Maria mea....