Dupa 100 de ani sunt dinou in Londra.Chiar mi-a lipsit acest loc.Nu am mai fost aici de cand aveam 18 ani, insa acum am 118.Cum e posibil?Ei bine nu sunt vampir nici varcolac sau mai stiu ce eu fiinta sofisticata.Sunt un simplu om care a primit a doua sansa, insa in corpul altei persoane.Asta explica si faptul pentru care sunt nemuritoare.Si sa nu va ganditi ca e cel mai usor lucru din lume, sa fi nemuritor, e cel mai greu.Toata viata am fost pe fuga, niciodata nu am vrut sa ridic asupra mea suspiciuni.Am fost nevoita sa ma mut mai tot timpul si niciodata nu am stat foarte mult intr-un loc deoarece oameni incepeau sa se uite ciudat la mine.
In ziua in care am primit a doua sansa am descoperit inca o presoana care era ca mine, ea ma invatase tot despre ce eram si ce sunt acum.Insa dupa ce ma simteam perfect langa el am fost nevoita sa-mi iau ramas bun.Oamenii au inceput sa creada ca suntem fiinte ale raului, fiindca nu imbatranim asa ca au inceput sa ne vaneze.Ne-a fost greu la inceput deoarece trebuia sa ne luam ramas bun unul de la altul.
~Cu 100 de ani in urma~
Eu-Nu vreau sa plc de langa tine, insa sunt nevoita.
El-Dar, putem ramane impreuna. voi veni cu tine, vom pleca impreuna.
Eu-Nu, impreuna suntem o prada mai usoara.Mai bine tu intr-o parte, iar eu in alta.
El-Dar...Ce voi face fara tine, cum voi mai putea sa-mi lasa inima deschisa, cum sa ma pot reindragosti daca eu te iubesc pe tine?
E-Nu stiu...lacrimiile-mi curgeau si nu-l puteam privi.Ma durea faptul ca trebuie sa ne despartim, insa nu avem alta alegere.
Eu-Blondul meu drag.Nu avem cum sa facem.Eu voi pleca intr-o parte tu intralta, insa trebuie sa ne promitem un lucru!
El-As face orice in momentul de fata!
Eu-Peste 100 de ani lumea se va schimba, se va uita de existenta unor persoane asa cum suntem noi.Peste 100 de ani ne vom revedea tot aici, in Londra si vom fi fericiti...Asta numai..
El-Numai daca ce?
Eu-Numai daca nu ma uiti... am inceput sa plang din ce in ce mai tare.
Vremea arata rau, iar in scurta vreme a inceput sa ploua.Picurii se loveau de fata mea care se uita in sus su se intreba 'De ce nu a putut alta persoana sa primeasca aceasta sansa?'
Am simtit doua maini care m-au ridicat de la pamant.Dupa scurta vreme am facut cunostinta cu ochii lui albastri ca marea.
El-Asta e imposibil,voi astepta, nu va trece o zi in care sa nu ma gandesc la tine!Insa tu te vei schimba, cum te voi putea deosebii?
Eu-Pe data de 23 iulie anul 2013 ne vom revedea tot aici in Londra.Promit ca voi veni.
El-La stejarul batran pe 23 iulie 2013 iti voi jura iubire eterna tie Whitney!
Nu m-am putut abtine si l-am sarutat.Ploaia nici nu mai conta.Totul era perfect pentru cateva secunde.
~Inapoi in prezent~
Mai este o singura zi pana cei 100 de ani se vor implini, iar eu voi putea spune ca sunt fericita.
In acesti 100 de ani am fost crescuta de familia Smith, nu sunt chiar o familie, insa si ei sunt ca mine, cu toti suntem o familie mare.Suntem 8 persoane.Cele mai mari fiind Marck si Marie care sunt pentru noi restul mama si tata.Ne iubim si tinem mult uni la alti.Toata viata noastra ne-am petrecut-o mutandu-ne la fiecrae 4-5 ani, pana acum am absolvit foarte multe licee si nu mai vreau.Chiar daca mare parte au fost de arte si muzica m-am saturat de scoala.
Mai am ina 2 'surori' si 3 'frati'.Theo, Ruth, Mike, Luka si Denis.Suntem cu toti o familie mare si ne iubim foarte mult.Cu timpul ne-am antrenat si foarte mult la agentia lui Marck.El a mostenit-o de la tatal sau , iar noi am avut sansa de a ne antrena in ea.
Numele de Smith ne-a venit pe moment.Ne-am intalnit cu toti intamplator si am decis sa ramanem impreuna.Ei imi stiu povestea vietii si au fost de acord sa venim in Londra.
Niall Pov'
Eu-Baieti ce zi e maine?
Liam-Maine facem 3 ani de cand ne-am format ca trupa.
Harry-Nu Liam, maine Niall va avea o iubita!
Zayn-Niall, ce se va intampla daca ea nu va veni?
Eu:NU imi fac griji.Stiu ca va veni!
