Dragostea noastră

✏45

-Termina cu glumele,Sky!Imi spuse rece-Ai face bine sa pleci cat mai repede din casa asta.

Gura îmi ajunsese in pământ. Nici nu stiam ce sa iti spun,privirea ta rece Hunter. Privirea ta,enigma mea.

-Bine!am spus in timp ce îmi lăsasem pantaloni pe pat

-Haide. Usa e acolo, te asteaptă sa pleci.îmi spunea arătând spre usa

-Iti mai aduci aminte de mine?spusesem stins

-Daca esti o alta tarfa cu care m-am culcat,nu! Nu îmi aduc aminte!

-Esti sigur ca nu m-ai vazut in fata blocului unde locuiai?

Puteam sa bag mana in foc pentru asta. Am facut o groază de lucruri ca sa ma poți observa,dar nu ai facut-o.

-Adu-ti aminte!spuneam in timp ce ma apropiam de el-Nu iti aduci aminte ziua in care stateai pe acea banca,Hunter. Fumai o țigare, eu ieșisem din bloc,tu te uitasei la mine iar eu la tine. Nici acum nu iti mai aduci aminte? Eu sunt Sky fata invizibilă,eu sunt Sky fata anorexica,asa ma poreclise iubita ta,Hunter. Dar,sti ce mă doare cel mai tare? Ma doare ca am facut atâtea lucruri doar ca sa te fac sa ma observi.

Am lasat lacrmile sa caruga si m-am întors spre usa. Mellody statea langa usa avand lacrimi in ochi,daca vrea sa plec eu voi pleca. Ma doare atât de tare ca nici el nu ma poate lasa sa intru in viata lui. Poate era mai bine daca ma lasa sa mor in seara aceea.