Eu sunt Cassie. Am 17 ani, port ochelari și sunt din New York. Sunt clasa a 11-a și învăţ la cel mai bun liceu din oraș, profil uman, respectiv SS (Știinţe sociale). Am visat dintotdeauna să devin avocată. Sper să pot vreodată să-mi depășesc limitele. Sunt o fire pesimistă în general, sunt prietenoasă și am un orgoliu imens. Pot spune că nu am avut o viaţă prea roz.
La vârsta de 10 ani, din cauza cancerului, mi-am pierdut tatăl. În „floarea vârstei", în loc să mă bucur de copilărie, am avut parte de o maturizare incredibilă.
Tatăl meu era un om cunoscut, un mare om de afaceri. Ceea ce iubeam cel mai mult la el era respectul faţă de alte persoane și respectul de sine. Nu se lăsa niciodată mai prejos. Mereu avea totul bine pus la punct și nu întârzia niciodată la vreo întâlnire de afaceri. Mama era considerată o regină în ochii lui, iar eu, o prinţesă. A fost un om deosebit. Într-un fel mă simt vinovată pentru că, poate, dacă eram mai atentă, aceasta nu s-ar fii întâmplat. De atunci, am ţinut totul în mine, neafișându-mi durerea în faţa altora.
Tatăl meu a fost singurul bărbat pe care l-am iubit. În următorii 7 ani după cumplita tregedie, eu nu am fost cu vreun băiat de frică să nu îl pierd și pe el ca pe tatăl meu...
Pănă când..
CITEȘTI
Blestemata
Romans"Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter. " În această poveste este vorba despre o fată pe nume Cassie. Aceasta a fost blestemată de la naştere la o viață plină de suferință. La vârs...
