Singuratatea e ciudata .Mai ales cand cea mai buna prietena a ta nu mai e aici,langa tine.Oh parintii mei.Nu i-am cunoscut niciodata,nici nu stiu cum ii cheama.Tot ce stiu e ca am fost abandonata si ca acum ei traiesc linistiti in alta parte.Sau poate asta vreau eu sa stiu.Am incercat 2 ani la rand sa ii gasesc ,am trimis scrisori persoanelor cu acelasi nume de familie ca al meu,am dat o multime de telefoane.Nici un raspuns.
Nici nu stiu unde m-am nascut, dar tot ce stiu e ca acum sunt in New York.Tocmai am terminat liceul si urmeaza sa merg la o facultate.Dar nu pot,nu pot sa imi fac alti prieteni,sa fiu ranita.Nu dupa ce am pierdut cea mai importanta persoana din viata mea sau cel putin singura persoana care am intalnit-o si nu a fugit de mine.Mda..toti ma cred o ciudata fara parinti care traieste la capatul orasului aproape de o mica padure.Acolo ma regasesc , acolo ma simt ca acasa .De fapt acolo e casa mea.Se tot zic legende legat de padurea aia,dar cine le crede? asa e mai interesanta.
