Doi

70 3 0
                                    

Ar trebui sa imi caut un loc de munca .Sa mai ies din casa .Nu am invitat pe nimeni aici.Doar pe Evie.Ma mir ca  i-a placut. Adica e o casa din lemn,ingusta doar cu un etaj.De aceea sunt la capatul orasului.Nu m-as integra in maretul oras New York.

 Imi pun un tricou pe mine si niste jeansi.Ma incalt si ies.Pentru ca stau destul de departe am lucrat putin timp la un fast food ca sa am bani pentru o bicicleta.Inainte ma ajutau parintii lui Evie cu banii.Ei mi-au dat acel post la fast food,la care trebuie sa ma intorc pentru ca imi trebuiesc bani daca vreau sa merg la o facultate. Chiar daca nu as vrea,dar stiu ca Evie si-ar fi dorit ca eu sa merg.Si o s-o fac ,pentru ea.

 M-ai am putin si ajung.Deja vad cladirile acelea mari.Adica acelea le vad si de  acasa.Cobor de pe bicicleta si o las rezemata de un copac in timp ce intru in acel mic restaurant fast food.Nu mai e cum era inainte,plin.Acum e doar un om batran care sta singur la o masa.Si desigur doamna Payne,mama lui Evie.Nu s-a schimbat deloc,doar zambetul i-a disparut.

-Huh..Buna ziua

-Kassie? de cand nu te-am mai vazut.Unde ai fost tot acest timp?Am incercat sa dau de tine.

-Da,stiu..Am venit sa va intreb daca acel post mai este disponibil 

-Oh ,Kassie.Da, mai este dar problema e ca nu mai avem clienti.Nu mai e ca inainte cand Evie impartea in tot orasul fluturasi oamenilor.Acum s-au deschis alte restaurante..

-Pot eu sa impart fluturasi.O sa fie cunoscut ca inainte.Imi trebuie neaparat postul acesta ,va rog.

-Bine.Incepi maine dimineata la ora 8 ok ?

-Va multumesc enorm!

Am iesit fericita din acel mic restaurant.Nu pot sa cred ca pot sa fiu fericita pentru asa ceva cand toti din orasul asta sunt fericiti daca primesc o masina de la parinii lor sau alt cadou.Mergand spre bicicleta aud pe cineva strigandu-mi numele

-Kassie,Kassie!

Ma uit usor in spatele meu.El.Jullian

-H..hei

-Hei Kassie! ce faci? unde ai fost tot timpul asta? toti au intrebat de tine

-Toti?Ce? voiau sa faca mai multe glume pe seama mea?

-Oh,imi pare rau

-Nu trebuie.

-Eu..eu chiar m-am gandit tot timpul asta la tine.Credeam ca ai plecat

-Unde sa plec?sti ceva?las-o asa..

Imi ridic rapid bicicleta ,ma urc pe ea si plec.Nu mai voiam nici un cuvant din partea lui.De fapt din partea nimanui.Il aud strigandu-mi numele de mai multe ori dar nu m-am uitat inapoi.Nu imi facuse nimic doar ca..doar ca am fost indragostita de el o data iar el nu ma bagat in seama sau isi batea joc pe tema asta.De ce o face acum?Sau ..poate inca sunt,de aceea am si plecat.

A 100-a scrisoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum