...
-Scuza-ma ai putea sa...nu stiu.. sa nu te mai uiti la mine ?
-De ce ? imi spune apropiindu-se de mine
-Eu citesc aici... ii spun si ma apropii si eu de el.
-Asa si ? imi raspunde pe scurt , ok ce este in neregula cu el ?
-Nu o mai face!
-Sa...
-pai nu asa i se spune unei persoane care este total singura ?? Imi raspunde cu un zambet pe buze.
-oh...OH !!!! DA !!! Asa este !! Si schitez un ras extrem de fals .
M-a dus acasa si m-a lasat singura spunandu-mi ca ma va vizita in fiecare zi. Dupa plecarea lui simteam un gol imens in stomac oh...poate si de la foame... dar mai mult din cauza lui , as vrea sa ramana cu mine insa sunt mult prea...periculoasa. Incep sa fac curatenie prin casa iar la terminarea ultimei camere , a mea , observ o rama care este pusa cu fata in jos , o ridic si...incep sa ma panichez, este un colaj de poze cu mine si paritii mei printre care in mijlocul lor este o poza de familie dar cu noi...transformati... de o data inima incepe sa imi bata tare si imi observ venele cum incep sa se vada, in disperare ies din casa si fug cat mai adanc in padure.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
De cand parintii mei au plecat, nu-mi mai pot controla transformarile...inima mea nu trebuie sa "bata tare" , deaceea trebuie sa fiu mereu cat mai calma...
Xiumin pov
Ajung in fata usii ei si observ luminile stinse
-este deja destul de tarziu, ar trebuii sa doarma... stai de ce e usa deschisa ? Intru rapid in casa si las valiza la intrare , urc scarile...nu este, in camera parintilor ei..nu este. De o data aud un urlet din padure, oh nu... alrg spre intrare si cand sa ies afara,
M-am ciocnit de cineva apoi negru...
Deschid ochii si ma trezesc pe canapea, Mina era langa mine.
-scuze ca te-am lovit...imi spune ea cu o fata vinovata. Dar tu nu mai intra asa in casa oamenilor !! M-ai speriat de moarte !
-pai voiam sa iti fac o surpriza...usa era deschisa iar tu nu erai in casa, apoi am auzit urletul acela...credeam ca ai patit ceva...
-ce urlet ? Poate era un copil.
-nu de om , de lup, ai grija noaptea...defapt stai , ca de acum ammeu grija de tine.
-pff...sigur , spuse tipul care si-a luat somn de la o fata. Imi spune razand de mine
-Ya !! Greu pumn mai ai ! Si incepem amandoi sa radem.
Mina pov
Am mancat dupa care l-am ajutat sa se instaleze, am mai vorbit sibras putin dupa care am coborat , am incuiat usa si am mers in camera parintilor mei care...de astazi va fi camera mea. Nu reusesc sa dorm...ma tot gandesc la urletul acela si la mirosul straniu din padure... se poate sa nu fiu singura din padurea Hwang Gyongi ?
Intre timp...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
