Stăpâna lupilor

Stapana lupilor

 PROLOG

În Alaska,aproape de cercul arctic,acolo unde curcubeul apare noaptea,un sat mic de eschimoşi a fost invadat de cercetătorii care îşi cautau un loc pentru o nouă staţie.Indienii îngheţurilor nu au acţionat împotriva lor,chiar dacă erau asaltaţi în fiecare zi cu sute de întrebări şi indicaţii,la unele,nici ei nu ştiau să răspundă.În această învălmăşală şi mai târziu chiar şi conflict,Iwyn a născut o fetiţă perfect sănătoasă şi foarte veselă,despre care toată lumea spunea că e specială.Acesta era şi adevărul.Fetiţa atrăgea pe toată lumea prin comportamentul ei agitat.

Cercetătorii o observau îndeaproape şi deşi credeau că are probleme mintale,nu le spuneau nimic părinţilor.Chiar dacă avea aproape trei ani,încă nu putea sta în picioare,dar mergea de colo-colo de-a buşilea.Nu asta le atrăgea atenţia neapărat,viteza cu care mergea îi făcea pe localnici să o considere specială şi pe cercetători un alt copil cu probleme.Dar pe măsură ce creştea,aceasta dovedea că era mult mai mult de atât.Nu îi plăcea să poarte haine groase şi asta îi îngrijora pe părinţi,dar nu îi era frig chiar deloc,temperatura corpului ei fiind normală chiar şi la minus 10 grade.Conducătoarei programului de cercetare din apropiere însă îi sporise interesul.Stătea în majoritatea timpului lângă fetiţă,în ciuda părinţilor care nu o lăsau să se apropie prea mult.Fetiţa nu avusese nume până la trei ani,dar în seara în care i-a împlinit a primit numele Tora,care însemna tunet.Primise numele după vocea ei puternică.Nu vorbea,decât ţipa.Nu zisese nici un cuvânt până în seara aceea.

Lupii erau agitaţi pentru că era seara în care Aurora Borealis se vedea cel mai bine printre miile de stele şi pentru că probabil nu mai aveau ce să vâneze.Odată ce a auzit urletul unui lup,Tora a spus „Au” apoi s-a ridicat pentru prima dată în picioare şi a urlat precum lupii.Cercetătoarea care era nu departe de igluul lor i-a auzit vocea puternică şi a năvălit peste oameni ca să vadă copila.A rămas uimită când a văzut-o în picioare şi mai uimită când Tora a mârâit-o.Mai făcuse asta,dar nu ei.A ieşit din iglu nervoasă fără să scoată vreun cuvânt.

Când toată lumea a adormit şi focurile de afară au fost stinse,lupii înfometaţi au profitat de ocazie şi au intrat în tabără silenţioşi,cu gândul că vor găsi mâncare.Micuţa Tora nu dormea şi a auzit foşnetele de afară.A ieşit din iglu şi a dat nas în nas cu animalele care căutau mâncare.Adevăratul lucru care o făcea pe ea specială a ieşit la iveală atunci.Lupii s-au oprit din căutarea lor şi s-au strâns în jurul fetiţei,cine i-ar fi văzut ar fi crezut că urmau să o atace,dar nu a fost aşa.O mânuţă întinsă şi un mângâiat pe bot i-a îmblânzit pe lupi şi un râset i-a făcut pe toţi să urle.Cum i-a auzit fetiţa i-a urmat în corul lor,dar cântecul care împrăştia frică,nu a făcut-o şi de data asta.Oamenii au prins curaj şi au ieşit numai decât în apărarea fetiţei,la fel şi cercetătorii.Dar Tora nu avea nevoie să fie apărată de lupi,oamenii erau cei de care trebuia să stea departe.Lupii ştiau asta şi au înconjurat fetiţa.Tatăl Torei a vrut să treacă de ei cu forţa şi şi-a îndreptat arma spre conducătorul haitei.Îl recunoscuse,era lupul care îi muşcase soţia cu mult timp în urmă.Cercetătoarea însă a ajuns la timp şi l-a oprit pe bărbat,apoi i-a obligat pe toţi să se îndepărteze de animale.Când s-au simţit în siguranţă,prădătorii şi-au îndreptat atenţia din nou spre fetiţă şi joaca lor părea ruptă din poveşti.Toată lumea a rămas uimită când au văzut cum o venerau lupii pe Tora.Asta era şi ceea ce voia cercetătoarea,să vadă în ce scopuri putea să o folosească pe copilă;mintea ei care tânjea după putere avea mari planuri cu stăpâna lupilor cum urma să o numească.Într-un sfârşit lupii au fost goniţi şi toată lumea a plecat la culcare.

A doua zi însă lupta a început şi cercetătoarea a zmuls-o pe Tora din braţele mamei ei,chiar dacă s-a ales cu o tăietura urâtă din partea tatălui.Părinţii fetiţei au fost omorâţi şi restul tribului a fugit din calea oamenilor,de frică.Adina,cercetătoarea,a crescut-o pe Tora ca pe un câine ceea ce şi zicea că e.Timp de 2 ani,închisă într-o cameră fără lumină şi supusă la teste groaznice,fata a uitat că era om.

Testele constau în întărirea organismului ei la temperaturi cât mai scăzute,ajungând să fie lăsată dezbrăcată la minus 25 de grade,ceea ce era imposibil.Numai de câteva ori organismul ei cedase,în una din dăţi Tora făcând stop cardiac şi aproape pierzându-şi viaţa;dar asta nu a făcut-o decât mai puternică şi după câteva luni de la accident,fata putea supravieţui la minus 30 de grade cu doar o bluză şi o pereche de pantaloni.Timp de două săptămâni i-au fost acoperiţi ochii şi a învăţat să îşi folosească celălalte simţuri mult mai bine.Tot ce făcea Adina şi oamenii aceia era să îi folosească talentul de a se înţelege cu lupii în ceva ce ei ar fi putut folosi pentru a se îmbogăţi.Când a împlinit doisprezece ani a fost dusă pentru prima dată afara.Au mers cu toţii în pădure până ce au găsit o haită de lupi.Au lăsat-o pe Tora să işi arate talentul pe care ei îl modificaseră,dar era să o piardă pentru că voia să urmeze animalele.Au luat-o cu forţa şi au adus-o în tabără,închizând-o iar.Era din ce în ce mai violentă şi noaptea urla incontrolabil,dar au reuşit să îşi continue experimentele până când fata a împlinit 16 ani.Deşi era hrănită mai mereu cu carne crudă,de ziua ei primea neparat mâncare gătită.Cel mai mult iubea peştele şi îl mirosea de la 15 metri,nu mai mult,căci în ciuda experimentelor,avea un corp de om şi nu reuşiseră să o facă să adulmece la distanţă,dar era precum un câine la ce era în jurul ei,simţul ei olfactiv ajunsese să fie de 20 de ori mai dezvoltat decât cel al omului după mai multe experimente,înainte de ele era numai de 10 ori.Ajunseseră să transforme o copilă mai specială într-o fată jumătate câine.

Poate că nimeni nu credea asta,dar deşi ea nu vorbea,avea un suflet sălbatic care tânja să plece cât mai departe de oamenii pe care îi ura.Ştia tot ce se întâmpla în jurul ei şi chiar dacă fusese destul de mică,îşi amintea perfect cum fusese zmulsă din braţele mamei ei.Aştepta să fie dusă din nou afară,dar nu se întâmpla.Era destul de deşteaptă să îşi croiască un plan de evadare,dar ştia că nimic nu va funcţiona.Dar într-o zi,era deja prea târziu.Un grup de oameni venise la staţia de cercetare;nu îi mai văzuse niciodată,dar ştia că era ceva putred la mijloc.Un singur om îşi putea aminti.Un bărbat bine-făcut,care o dezbrăcase cu mâinile lui şi o lăsase în frig când era mică,atunci când avusese atacul de cord.Îl dispreţuia mult,dar se abţinea din a-i face ceva chiar dacă îşi dădea şi ea seama că profita de frumuseţea ei.Adevărul era că bărbatul tânjea nespus după ochii ei sălbatici şi o dorea mult,dar Adina nu îl lăsa să se apropie de ea.Însă într-o seara,urletele Torei l-au deranjat şi a năvălit nervos pestea ea în cameră de tortură.Norocul lui era că nu auzise nimeni şi se gândea că îşi putea potoli poftele murdare.După ce a lovit-o de câteva ori,s-a dat băiat bun şi a început să se apropie de ea şi să îi atingă corpul insistent.Tora a vrut să ţipe,dar a fost oprită de săruturile bărbatului.Fata nu a putut să se mai abţină şi cu o lovitură puternică l-a azvârlit pe bărbat în perete.Avea o putere uriaşă şi o viteză destul de bună,aşa că a reuşit să iese rapid din celula ei.Câţiva oameni s-au trezit şi au încercat să o oprească să nu ajungă la uşă,dar i-a doborât pe toţi,însă când era gata să scape,a fost prinsă de Adina,subiectul coşmarelor ei.A început să o târască forţat înapoi,dar toate amintirile groaznice care alergau acum prin mintea Torei i-au dat putere şi cu o lovitura puternică a zgâriat-o pe Adina pe faţă până la sânge.În următoarea clipă a şi fugit din încăpere şi în nici un minut a ieşit din tabără.A alergat câţiva kilometri fără oprire,dar într-un sfârşit,stoarsă de puteri a căzut în zăpada rece.Era îmbracată doar într-o pereche de pantaloni şi o bluză,iar afară erau minus 28 de grade,dar nu ştia nici ea dacă v-a supravieţui în mediul natural cum o făcea în laborator.

Ea nu era un vârcolac,nici un monstru,nici o greşeală a naturii,era o persoană normală,dar toţi oamenii sunt speciali.Unii oameni atrag şi sunt atraşi de pisici,alţii de câini,de păsări sau de reptile,alţii sunt urâţi de animale,dar ea se adaptase la mediul ei,ţinutul îngheţat.Destinul voia mai mult de la ea,nu ştia ce sunt pisicile,nu văzuse reptile şi nu fusese lăsată lângă câini,ea era atrasă de sălbăticie,ea era stâpâna lupilor.