Ceasul Timpului,,dincolo De Trecut"

Capitolul 1

Sunt la un pas de-a mă urca din nou în autobuz și să mă duc acasă chiar daca voi avea o ceartă de zile mari cu mama si fratele meu.Nu pot sa cred ca mama chiar mi-a facut asta.Ințeleg că mă iubește și că imi vrea doar binele dar de data asta chiar a întrecut orice masură.
Nu pot să cred ca m-a trimis la MUNCĂ.Dis-de-dimineață m-a trezit în cel mai ,,frumos" fel.Mi-a aruncat o cană cu apă în cap, plus, a mai și deschis geamul și era un frig de îți crănțăneau dinți-n gură.Dar să nu mai pomenesc nici de fratele meu că a fost martor la spectacol și a mai și filmat nemernicul.

Mama a zis că ori ma duc la muncă ori mă apuc de invatat.Am negat vehement din cap pană-n picioare că nu îmi place să învat,și că mai bine muncesc și am proprii mei bani,nu să mai stau să fiu cerșetoare de fiecare dată când vreau să ies afară cu prietena mea cea mai bună, să-i  cer mamei, care de fiecare dată trebuie să fac cu favor in schimbul banilor.
Zis și făcut.Acum mă aflu în fața patiseriei pentru că era singurul loc în care puteam să mă angajez la vârsta asta.Mie nu îmi place munca,o detest. Trebuie să-mi calc pe orgoliu, să mă duc acasă,să am parte de un zâmbet drăcesc de-al mamei mele drage și să spun ca mai bine prefer școala în locul muncii.

Ajunsă în fața casei ma fâstâcesc în fața uși și propun să mai stau până imi trec și mie dracii.
Eu cu mama avem un război când vine vorba să ne punem de acord cu ceva.Vlad zice că nu poate să mai trăiască cu două femei in casă.

Păi...ce să-ți fac frățioare

Deschid într-un final ușa si cănd fac primii doi pași mă și trezesc ca aud...

-Așa de repede te-ai intors?
-Mda....de parcă nu mă cunoști Vlad.Știi că urăsc munca.Numai cuvântul imi provoacă greață.
-Mamă..marcă banu că eu am câștigat!
-Nu pot să cred ca am pierdut din nou.Mereu căștigi.

Deci nu pot să cred.Aștia doi au pariat pe mine.Care va să zică, sunt un pariu pentru ei.Păi stai așa că vă rezolv eu.
-Nu pot să cred ca ați pariat pe mine.Sunteți nebuni!
-Haide Sky,știai că asta o să facem.De parcă nu ne cunoști.
Mda...nu pot să spun că am o familie normală deloc.Pănă și mama se amuză pe seama mea.Și cănd credeam că o să mă certe, ea mai are puțin și se crapă de răs.
-Tata unde e?încerc să schimb și eu subiectul care deja mă enervează.
-A zis să-l suni pe video când ajungi...
Nu mai stau să aud și restul propoziției că deja sunt în camera mea cu laptopul in brațe.
-Bună tata.Ce faci?Ești bine?încerc să nu aduc subiectul în discuție dar,tata este de altă părere.
-Iar au pariat ăștia pe tine?tata deja răde cu gura pana la urechi.
-Ce pot să spun?Sincer mă așteptam la asta de cum am părăsit casa.
-Și să ghicesc ca fratele tău a câștigat.
-Normal.
-Îi datorez 20 de dolari pușlamalei ăstuia.
Când aud asta rămăn cu gura căscată.
-Nu pot să cred!Și tu?
-Nu te supăra dar știam că o să te intorci cu coada intre picioare.
-Ce sa zic...
Nu pot să-mi continui propoziția că tata mă intrerupe:

-Sky nu mai pot vorbi.Trebuie să plec că am o ședință în 10 minute și ști cum face șeful.
-Ok.Să vii acasă cât mai repede, mama face lasagna.
-Bine scumpo.Mă întorc cât pot de repede după ce se termină ședința.Te pup.Te iubesc.
-Și eu.Am închis laptopul și cobor scările până in hol.Acolo îl văd pe fratele meu cum stă pe canapea și se uită la televizor.Vlad este genul de persoană care te face sa râzi foarte mult dar îți dă și dureri de cap uneori.Mereu a avut acel farmec al lui de a te face să îți ajungă la inimă în cel mai scurt timp.Înafară de ochii verzi ca smaraldele și părul șaten ca ciocolata cu lapte. Are și un corp de invidiat,care te face să salivezi când îl vezi pe stradă.

Nu pot spune că sunt mai prejos ca el.Am un fizic plăcut ochiului,ochii albastrii puri ca cerul într-o zi de vară și o pleata până puțin peste umeri neagră ca pana corbului și bogată.Mama spune că arătăm ca părinții nostrii în tinerețile lor și de fiecare dată mă amuz când devine visătoare și ne spune trăsnăile pe care le-a făcut până s-a lăsat cucerită de tata.

-Hei!Ce faci acolo?sunt scoasă din transă când vocea fratelui meu se aude.
-Mă gândeam ca mâine e prima zi de școală, încep clasa a unșpea și că iar o să mă chinuiesc cu trezitul devreme.
-Nu te mai plânge atât surioară.Zi merci că ești încă la liceu și nu la facultate ca mine.Doamne,cine m-a pus să aleg avocatura în loc de arhitectură.
-Lasă frațioare,când o sa fac eu o trasnaie mai mare ca mine are cine să mă scoată din bucluc.
-Aha....

-Cum mai merge relația ta cu Adeline? N-am prea mai vazut-o pe aici.
-Ne-am despărtit.Ia ghici,am prins-o când se lingea cu unu în parc.
-Ți-am zis eu că nu-i de tine.Nu ai vrut să mă asculți.Acum stai și suferi.
-Ce dracu să sufăr.Mi-am dat seama că nu am ținut așa mult la ea...mai mult pentru partidele de sex.
-Aha,și eu am ciungă-n păr.Lasă-mă cu vrăjeala asta de doi lei că nu ține cu mine fratioare.Când era langă tine numai pentru ea aveai ochi.Noi ceilalți parcă eram inexistenți,așa că nu mă mai aburi pe mine că nu ține.
-Auzi,da tu parcă nu aveai treabă?Că nu țin minte să-ți fi cerut eu o părere în legătură cu ce simt eu și cu ce nu.

Iauite mă,la el.După ce că încerc să-i deschid ochii in legătură cu aia mai face și figuri.

-Hai că eu am plecat,că văd cum iese irascibilitatea prin piele.Pa.
-Sky!eram deja cu un picior pe afară cand mama mă stigă.
-Da mamă?
-Sa nu stai mult afară că cina e la 19:00,știi că tatălui tău nu-i place să intârzii.
-Stai fară grijă,mă intorc repede.

Am iesit din casă si mă duc spre padurea din spatele casei.Mereu mă duc aici cand am nevoie să-mi pun ordine-n gănduri.Iubesc covorul din frunze de diferite culori care parcă dă o maturitate anotimpului,briza aerului rece cu încă puțină căldură abia simțită și păsările care nu au plecat in țările calde și se pregatesc de iarna friguroasă ce va veni.Mereu m-a atras pădurea,de parcă nu pot trăi fără ea.

In timp ce mă plimb pe obișnuita potecuță, observ mișcare pe lângă un tufiș.Nu bag de seamă prima dată, dar, când simt că cineva mă urmărește, intru puțin în panică.Încep să măresc pasul și aud alți pași venind spre mine și când dau să mă intorc simt o mână pe umăr.

-Îmi pare rău că te-am speriat dar te-am observat și am zis să te salut.

L-am mai observat prin liceu.Este unul dintre membrii echipei de fotbal,și cel mai bun prieten al celui mai rau baiat din liceu.

-Ohh...bună Lucas..nu prea știam ce să spun,este într-un fel intimidant pentru mine.Eu de obicei sunt retrasa clasei,care are o singură prietenă și numai cu ea stă.

Este înalt cam cu un cap și-un pic mai mare ca mine, ținând cont că eu am 1,65,păr brunet și niște ochii nu foarte mari și un fel de verde spre galben.Are pielea un pic măslinie și strălucitoare.Are un fizic apetisant de tras cu ochiul,nici prea prea,nici foarte foarte.In concluzie,este un model pe două picioare.

-Am trecut testul?spune el cu un rânjet in colțul gurii.Se pare că, nu doar eu l-am analizat pe el, ci și el pe mine.
-Dda...deja simt cum sângele îmi ajunge în obraji.
-Haide să ne plimbăm.
-Ok.

Intr-un fel era destul de ciudat sa vorbesc cu el asa de liber si sa descoper ca nu are are figuri in cap ca majoritatea